[tricesimusquintus]

În prealabil postat de ovidiu-s

Iată ce spune Scriptura despre interpretarea proprie a Scripturii:
2 Petru 1.20 "Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia"
La fel o face şi sf Pavel:
2 Cor 3.6 “Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu”
2 Petru 3.16 " Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare."
Isaia 5.21 "Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor! "

Nu există "confesiuni creştine". "Confesiunile" s-au născut din orgoliile unor fondatori de secte. Există o singură mărturie a credinţei. Există o singură mărturisire a credinţei şi o singură Biserică:
Iacov 2.10 "Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile."
Efeseni 4.5 "Este un Domn, o credinţă, un botez,"
Ioan 8.32 "Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi"
Apoi:
Matei 16.18 Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.
Iar in privinta “coruperii Bisericii”, pe care o susţin sectele occidentale, iată ce spune Scriptura:
Matei 28.19-20 “învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la SFÂRŞITUL VEACULUI. Amin.
Aşadar Hristos va purta de grijă Bisericii sale TOT TIMPUL, nu scrie nicăieri că trupul lui Hristos, Adică sfânta Biserică va funcţiona în primul veac apoi va fi coruptă până în veacul al 19-lea când se vor naşte diferite secte care “să o reformeze”.
Col 1.18 “Şi El [Hristos] este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. ”
Efeseni 3.21 „Lui fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus în toate neamurile VEACULUI VEACURILOR. Amin!”
Scrie aici că Hristos va lucra prin Biserica sa, doar o perioadă de timp, după care o va părăsi ca să revină iar când se vor forma sectele protestante?
Efeseni 5.29 “Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica”
1 TIm 3.15 casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.

Îmi veţi spune că Iisus Şi-a întemeiat Biserica pe oameni. Este adevărat că Iisus a întemeiat Biserica şi pe o autoritate văzută, pe nişte oameni, pe care i-a înzestrat cu Duhul Sfânt, şi care, în mod natural au dat naştere unei tradiţii sfinte, atât prin viu grai, cât şi prin exemplu personal şi apel la Scriptură. Fraţii voştri de la Roma susţin chiar că Domnul Şi-a întemeiat Biserica pe un singur om, pe Sfântul Petru, care chipurile ar fi fost primul papă, indicându-ne astfel unde se află adevărata tradiţie şi adevăratul har mântuitor. Dar Iisus a arătat clar că această autoritate este relativă şi condiţionată, nu absolută. Când vezi ce autoritate încredinţează Iisus lui Petru în Matei 16, ţi se pare de necrezut („Tu eşti Petru / Kifa=stâncă; pe această piatră / stâncă voi zidi Biserica Mea, şi porţile Hadesului nu o vor birui. Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerului, ce vei dezlega va fi dezlegat, etc...” ). Dar după câteva minute, Domnul i-a dat lui Petru faimoasa replică: „Înapoia Mea, Satano! Tu eşti piatră de poticnire pentru Mine, pentru că vorbele tale sunt gânduri omeneşti, nu vin de la Dumnezeu!” Domnul a vorbit aici lui Petru, nu ca unui individ favorizat, ci i-a vorbit ca unuia care reprezenta grupul ucenicilor Lui, care lua cuvântul în numele tuturor. (Ca dovadă, Iisus dă aceeaşi autoritate şi celorlalţi apostoli în Matei 18 şi în Ioan 20:22-23).

Această autoritate a Bisericii este fundamentală, într-adevăr, pentru că Biserica lui Dumnezeu este „stâlpul şi temelia adevărului” (ati repetat asta de zeci de ori până acum), acesta este singurul rost al Bisericii, de a susţine adevărul, de a predica Evanghelia. Şi pe baza acestei predicări, oamenii se convertesc şi se clădeşte astfel Biserica. Dar dacă oamenii lui Dumnezeu, oricine ar fi ei – însuşi Petru, sau pretinşii lui urmaşi de la Roma, ori din alte locuri, mai mult sau mai puţin tradiţionale – vorbesc din mintea sau burta lor, nu de la Dumnezeu, şi când îndrăznesc să-L corecteze chiar pe Hristos, atunci ei împlinesc cu succes rolul Satanei, chiar dacă o fac poate inconştient, şi chiar dacă le putem găsi circumstanţe atenuante.


Cel mai mare păcat al Bisericii tradiţionale tradiţionale nu este nici materialismul mistic, nici introducerea unor dogme despre care apostolii nu aveau habar, ci credinţa că Biserica nu a greşit niciodata şi că nu poate greşi niciodată; deoarece, indiferent ce ar face, ea are asistenţa Duhului Sfânt în persoana liderilor legitimi. Aceasta este cea mai mare rătăcire, care nu permite nici unui orb să-şi deschidă ochii, deşi aceeaşi afirmaţie o fac cei de la Roma, ca şi cei de la Bizanţ după Bizanţ, acuzându-se reciproc că au schimbat lucrurile lui Dumnezeu, ori că nu s-au supus autorităţii legitime a Bisericii. Şi aici au dreptate ambii :)

Când Iisus a dat apostolilor autoritatea de a lega şi dezlega, printre ei era şi Iuda Iscarioteanul. De asemenea, când Iisus le-a promis că vor deveni înalţi judecători în împărăţia israelită a Lui Hristos , era între ei şi Iuda (Mat. 19:28). Dar cu toate că făgăduinţa dumnezeiască îl cuprindea şi pe el, această făgăduinţă era condiţionată pentru toţi. Dacă Petru nu s-ar fi pocăit, pierdea şi el premiul pentru totdeauna. Acelaşi Iisus a spus mai târziu (referindu-se la feciorul lui Simon Iscariot): „unul dintre voi este un drac”. Şi este ştiut că Iuda s-a pierdut.

Acest pericol spiritual a rămas permanent în Biserică. Singura diferenţă între apostoli şi urmaşii lor, este că pe măsura creşterii Bisericii s-au înmulţit şi dracii. Prezenţa lor în bisericile locale sau în locurile unde se iau cele mai importante decizii, în special în şcoli teologice, sau prin ascensiuni simoniace (a devenit deja public cazul de la Constanţa), a reuşit să deturneze multe biserici de-a lungul timpului, o parte tot mai largă a Bisericii universale. Împrejurările istorice au favorizat această tendinţă.