Sfantul Serafim de Sarov ii intampina pe toti cei ce veneau la el prin urmatoarele cuvinte: "Hristos a inviat, bucuria mea!". Minunat sfant, minunate cuvinte!
Nu poate exista comuniune adevarata si prin urmare o reala bucurie a intalnirii, fara vestirea evenimentului Invierii. Altfel, ce sens ar avea relatiile noastre, prieteniile noastre sau casniciile, daca nu ar dainui in vesnicie. Ma pot bucura deplin de celalalt numai stiind ca moartea a fost desfiintata, ca ea nu mai are putere nici asupra lui si nici asupra mea.
Aceasta bucurie trebuie sa se manifeste in raporturile dintre mama si copil, dintre soti, dintre prieteni si chiar dintre straini. Crestinismul nu este religia posacilor, a "fetelor smolite", a celor cu "cenusa in cap", a "mormintelor varuite" sub pretext de despatimire.
Voi reusi sa renunt la patimi nu datorita postului sau a canonului dat de duhovnic, luate in sine, ci numai atunci cand ajung sa traiesc bucuria de a purta cu mine in vesnicie multime de persoane, iar iei, la randul lor, sa ma "odihneasca" in inimile lor.
|