CAPITOLUL VI
Ca să spun tot într-un cuvânt – ceea ce este sufletul în trup, astfel sunt creștinii în lume. Sufletul este răspândit prin toate părțile trupului, și creștinii sunt împrăștiați prin toate cetățile lumii. Sufletul locuiește în trup, deși nu este al trupului; și creștinii locuiesc în lume, dar nu sunt ai lumii (Ioan 17, 11, 14).
Nevăzutul suflet este închis de trupul văzut, și creștinii sunt cunoscuți într-adevăr a fi în lume, dar credința lor rămâne nevăzută. Carnea urăște sufletul și luptă împotriva lui (I Petru 2,16).
Totuși nu suferă nici un rău, pentru că este prevenită de la plăcerile distractive; lumea, de asemenea urăște creștinii, deși nu-i fac rău, pentru că se împotrivesc plăcerilor.
Sufletul iubește membrele trupului, care urăște sufletul. Sufletul este închis în trup, deși ține acel corp. Sufletul nemuritor locuiește într-un locaș muritor; și creștinii locuiesc ca trecători în corpurile stricăcioase, căutând un sălaș desăvârșit în ceruri.
Sufletul, lipsit de hrană și apă, devine mai bun; la fel creștinii, deși supuși zi de zi la pedepse devin din ce în ce mai numeroși. Dumnezeu le-a rânduit această mare demnitate pe care ar fi nedrept să o părăsească.
***
CAPITOLUL VII
Pentru că, după cum am zis, aceasta nu este o simplă invenție pământească dezvăluită lor, nici un sistem de opinii omenești, pe care să-l considere corect pentru a-l respecta atât de minuțios, nici dezlegarea unor taine omenești încredințate lor, ci Însuși Dumnezeu adevărat, care este Atotstăpânitor, nevăzut și Creatorul tuturor lucrurilor, a trimis din cer și a răspândit printre oameni adevărul și pe sfântul și necuprinsul Cuvânt, și L-a întărit în inimile noastre.
Nu a trimis, așa cum și-ar imagina cineva, vreun slujitor sau înger, sau judecător, sau unuia din cei cărora li s-a încredințat conducerea lucrurilor din ceruri, ci pe adevăratul Creator și Meșter al tuturor lucrurilor prin care El a creat cerurile, prin care a închis marea în propriile țărmuri, ale Cărui porunci toate stelele le urmează exact, de la Care soarele a primit măsura trecerii lui zilnice pentru a fi zărit, Căruia luna se supune, fiind poruncită lumina nopții, și Căruia stelele de asemenea se supun, urmând luna în mersul ei, prin Care toate lucrurile au fost rânduite și așezate în hotarele lor corespunzătoare și Căruia toate se supun – cerurile și lucrurile care sunt în ele, pământul și lucrurile care sunt în el, marea și lucrurile care sunt în ea – focul, aerul și abisurile – lucrurile care sunt în înălțimi, lucrurile care sunt în adâncuri și lucrurile care se află între ele. Un astfel de vestitor le-a trimis El.
Atunci, cum cineva ar putea gândi, a fost trimis în scopul exercitării tiraniei sau pentru a inspira frică și teroare? În nici un caz, ci sub puterea iertării și blândeții. Precum un rege își trimite pe fiul său care este tot rege, la fel L-a trimis pe El; ca Dumnezeu L-a trimis; pentru oameni L-a trimis; ca un Domn L-a trimis, căutând să convingă, nu să ne forțeze; pentru că violența nu are nici un loc în caracterul lui Dumnezeu.
Pentru a ne chema L-a trimis, nu pentru a urmări să se răzbune; pentru a ne iubi L-a trimis, nu pentru a ne judeca. Îl va trimite totuși să ne judece, și cine va suferi venirea Sa? (pauză în text)
Nu-i vezi dați la fiarele sălbatice urmărindu-se să se lepede de Dumnezeu, și totuși neînfrânți? Nu vezi că cu cât sunt chinuiți, pe atât numărul celorlalți crește? Nu pare a fi o lucrare a omului: aceasta este puterea lui Dumnezeu; acestea sunt mărturiile arătării Sale.
***
CAPITOLUL VIII
Căci, cine dintre oameni a înțeles deplin ce este Dumnezeu înainte de venirea Lui? Accepți învățăturile deșarte și prostești ale celor care sunt considerați filosofi vrednici de crezare?
Ale unora care spun că focul era Dumnezeu, numindu-l Dumnezeu prin care ei înșiși ar fi apărut treptat; ale altora că era apa sau alte lucruri făcute de Dumnezeu. Dar dacă vreuna din aceste teorii ar fi vrednică de crezare, atunci oricare din lucrurile create ar putea fi considerate a fi Dumnezeu. Dar asemenea păreri sunt doar declarațiile greșite și timide ale înșelătorilor;
Nici un om nu L-a văzut vreodată, nici nu L-a cunoscut, până ce Însuși S-a descoperit. Și El S-a arătat prin credință, singura prin care ne este dat să Îl vedem pe Dumnezeu.
Pentru că Dumnezeu, Domnul și Ziditorul tuturor lucrurilor care a creat toate lucrurile și le-a rânduit anumite legi, S-a arătat Însuși nu numai ca un prieten al omenirii, ci și ca un îndelung-răbdător. Da, El a fost întotdeauna cu o asemenea însușire și este și va fi mereu, îngăduitor și bun și liber de mânie, și adevărat, și singurul Care este bun. El a făcut în mintea Sa un mare și deosebit plan pe care l-a împărtășit Unicului Său Fiu.
Deci, câtă vreme a păstrat și a ținut planul Său în taină, părea că nu se preocupă de noi, și că nu are nici o grijă de noi. Dar după ce S-a descoperit și arătat, prin iubitul Său Fiu, a oferit toată binecuvântarea lucrurilor pe care le-a pregătit de la început odată cu noi, astfel încât să vedem și să fim treji. Care din noi s-ar fi așteptat la aceste lucruri? El a știut, deci, de toate lucrurile din mintea Sa, alături de Fiul Său potrivit iconomiei păstrate între ei.
***