[orthodoxia.i.thanatos]

Noul Om Sovietic
(Traducere din The Orthodox Christian Witness din 3/16 iunie 1996)

Ce au in comun Sinclair Lewis, Ernest Hemingway, Dorothy Parker, Lillian Hellman, Dashiell Hammett, Sidney si Beatrice Webb, Harold Laski, George Bernard Shaw, Pablo Picasso si Franklin Delano Roosevelt? Cel putin un lucru sigur ar fi ca au fost incredintati ca “experimentul sovietic” a oferit o mare speranta pentru mai binele omenirii. Au crezut, in mod naiv sau nu ca natura umana putea fi schimbata prin acel experiment si ca se putea fauri un om nou, si de aceea au ajutat sau promovat comunismul pe masura ce se dezvolta in Rusia sovietica. Daca astazi auzim mai putin vorbindu-se despre comunism in mod favorabil, credinta ca un oarecare nou sistem de guvernamint ar putea crea un alt tip de fiinta umana este departe de a fi moarta. In Statele Unite si in democratiile din Vestul Europei acest deziderat atrage multa gindire politica (atit de la dreapta, cit si de la stinga spectrului politic). Realitatea este ca astazi foarte multi oameni, chiar daca nu admit in mod deschis, cred ca crestinismul a esuat, ceea ce-i determina sa imbratiseze diferite forme de sisteme politice pentru a crea un nou individ cu scopul de a depasi egoismul umanitatii noastre decazute.

Odata cu prabusirea comunismului in Rusia ni se deschide posibilitatea de a arunca o privire asupra acestui “mare experiment” si sa intelegem ce fel de “om nou” a incercat sa creeze. A fost acest “om nou” ceva ce ne-am fi dorit sa fim sau a fost acel asa zis “om nou” in realitatea mult mai aproape de “vechiul om” pe care Domnul nostru Isus Cristos a venit sa-l mintuiasca? Rezultatele apar foarte clare: experimentul sovietic a fost un esec care a condus la moarte si mizerie umana aproape de neinmaginat, la poluarea mediului, la risipa economica si la lipsa generala de speranta si incredere. De asemenea, devine in sfirsit clar ca acest “experiment” nu s-a limitat numai la a concura cu crestinismul pentru a cistiga inimile si mintile oamenilor, ci a insemnat si infiltrarea si subminarea Bisericii Ortodoxe Ruse si a altor organizatii religioase in Rusia, dar si in alte parti ale lumii. De fapt, ideea conform careia conducerea politica si nu Domnul nostru Isus Cristos este ceea ce mintuieste omenirea s-a raspindit aproape in toate organizatiile religioase din Vestul Europei si America. Dar probabil ar fi prea mult si ar creea suspiciune sa spunem ca Biserica a fost persecutata din afara si corupta din interior de comunism. Din fericire pentru noi a aparut in ultima vreme evidenta de netagaduit in legatura cu ce s-a intimplat cu Biserica Ortodoxa Rusa, de unde putem intelege care au fost tiparele care s-au folosit in impunerea acestei ideologii seculare pentru a submina crestinismul in Rusia.

Intr-o carte recenta, “Turnul Secretelor”, scrisa de Victor Sheymov gasim referiri tulburatoare despre cum arata in realitate acest “om nou”. Victor Sheymov s-a nascut la Moscova in 1946. A absolvit Universitatea Tehnica din Moscova dupa care a lucrat pentru programul de aparare spatiala. Mai tirziu a intrat in KGB unde a avut o cariera deosebita, avansind patru grade in doar cinci ani devenind maior in 1978. A fost insarcinat cu modernizarea sistemului de comunicatii de securitate, dar a dezertat refugiindu-se in Vest in 1980. Pozitia detinuta in KGB i-a asigurat o intelegere aparte a realitatii experimentului sovietic, ceea ce a condus in cele din urma la deziluzionarea sa cu privire la statul sovietic si ideologia acestuia.

Sheymov descrie componentele variate ale KGB-ului intre care include si “Directia a 5-a” responsabila pentru reprimarea nemultumirilor ideologice, conducerea Bisericii Ortodoxe Sovietice si pregatirea bazei pentru promovarea unei imagini favorabile cu privire la situatia si politica tarii.

Una dintre sarcinile detinute de Sheymov a fost si recrutarea agentilor pentru “Biserica Ortodoxa Sovietica”, asa cum el o numeste.

Recrutarea pentru biserica a fost rezultatul penetrarii KGB-ului in Biserica Ortodoxa Sovietica. Procesul a inceput cu ani inainte cind KGB-ul recruta agenti si informatori dintre personalul clerului sovietic. Programul s-a dezvoltat insa pina in punctul in care ofiteri KGB cu norma intreaga au fost plasati in pozitii cheie in biserica imediat dupa absolvirea Academiei Spirituale din Zagorsk-ul istoric asigurindu-li-se cariere uluitoare. Daca candidatii obisnuiti trebuiau sa treaca examene de admitere riguroase, KGB-ul isi avea numarul rezervat de locuri la Academia Spirituala.

Personalul KGB dedicat si comitetele de partid ale KGB-ului cautau candidati pentru numarul de locuri rezervat de KGB la Academia Spirituala printre ofiterii tineri ai KGB-ului. Acesti candidati trebuiau sa satisfaca anumite criterii:

• Sa fie membri (sau candidati – candidatura insemnind anul universal de proba) de Partid.
• Sa fie voluntari pentru serviciul in Biserica
• Sa fie ofiteri
• Sa fie necasatoriti

Candidatilor care indeplineau aceste criterii li se faceau propuneri in mod individual, iar oferta trebuia sa fie tratata cu sensitivitate. Daca raspunsul primit era “nu”, orice referire la subiect inceta si refuzul nu trebuia sa se reflecte in nici un fel asupra carierei ofiterului.

Renumitul cercetator John Dunlop in problema ruseasca confirma mai departe gradul in care Biserica Ortodoxa Rusa a fost transformata intr-o unealta a statului sovietic.

"Cu siguranta putini vor nega astazi ca inainte de esecul loviturii de stat din august 1991 Biserica Ortodoxa Rusa era strins controlata si atent urmarita. Konstantin Kharchev, presedintele Consiliului pentru Afacerile Religioase, de la sfirsitul lui 1984 si pina la inceputul lui 1989 marturiseste ca Biserica Rusa a fost intr-adevar controlata in mod riguros de catre Comitetul Central al Partidului Comunist (in special de departamentul ideologic al acestuia) si de catre KGB."

La inceputul lui 1992, A. Shushpanov, un fost agent KGB a dat un interviu in publicatia pro-democratie de larga circulatie “Argumenti i Fakty” in care a descris in detaliu munca sa ca operativ al politiei secrete in cadrul Departamentului pentru Afacerile Eclesiastice Externe ale Patriarhiei Moscovei.

Shushpanov confirma ca majoritatea indivizilor care lucrau in acel departament erau agenti apartinind fie KGB-ului moscovit, fie celui unional. De asemenea exista si o pozitie cu norma intreaga apartinind oficial rezidentului KGB sau sefului de obiectiv si localizat in cadrul departamentului. Rapoartele obligatorii privind contactele cu vizitatorii straini se inminau in 5 exemplare: o copie pentru presedintele departamentului, o alta pentru Consiliul Afacerilor Religioase (in mare, tot o filiala a KGB-ului), iar 3 copii mergeau direct la KGB.

Citind toate acestea am fi tentati sa ne intrebam: acceptind ca sub comunisti Biserica Ortodoxa Rusa a fost transformata intr-un instrument al Partidului Comunist, fapt fara precedent in istoria razboiului lumii seculare impotriva Bisericii Crestine, cind comunismul s-a prabusit in Rusia s-a schimbat oare ceva?