[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Da vad ca aveti prostul obicei atat tu cat si condor sa omiteti din citate:

Citatele respective au fost discutate si răsdiscutate pe acest topic, nu le mai reluăm.

În prealabil postat de Danut7

Apropos daca mai vreti sa cititi cititi in Solomon , si in Psalmii lui David cu duiumu relatarii despre Iad sau locuinta mortilor si peste tot in Vechiul Testament , e plin.

Foarte adevărat, sunt multe relatări cu privire la locuinţa morţilor (Sheol în ebraică, Hades în greacă), însă în nici unul din ele nu se vorbeşte despre nişte suflete conştiente undeva pe tărâmul celălalt. Şi apropos, termenul Iad în limba română are o altă conotaţie, e deci improprie folosirea lui ca traducere a cuvântului Sheol (în VT). Sheol desemnează mormântul, locul unde se depun morţii spre odihnă şi nu un loc în care sufletele celor decedaţi sunt chinuite în cazane cu smoală de către demoni încornoraţi (cum găsiţi zugrăvit de exemplu pe zidul exterior al Voroneţului). Eu ca român, nu pot sa accept un termen ce ilustrează un asemenea loc pentru cei ce mor (respectiv pentru cei ce au murit în VT).

În prealabil postat de Danut7

Iar când Rahila îşi dădea sufletul, căci a murit, a pus copilului numele Ben-Oni, adică fiul durerii mele, iar tatăl lui l-a numit Veniamin. Gen 35:18

si-a dat sufletul? unde oare?

Ideea că Moise vorbeşte aici despre vreo parte imaterială, dar conştientă din Rahela, care se presupune că şi-a luat zborul spre paradis (sau iad) în momentul morţii ei, este fără temei biblic. A citi o astfel de semnificaţie în text l-ar pune în dezacord cu multe alte declaraţii ale Scripturii, care învaţă în mod clar că starea de conştienţă încetează la moarte cu desăvârşire (vezi Psalmi 146,4; Eclesiastul 9,5.6.10, etc.). Una dintre semnificaţiile de căpetenie ale cuvântului nephesh, „suflet”, este „viaţă”, aşa cum este tradus de 119 ori (Geneza 9,4.5; Iov 2,4.6, etc.), sau „respiraţie”, cum este tradus în Iov 41,21. Geneza 9,5 vorbeşte despre „sângele vieţilor voastre [nephesh]”, ceea ce lămureşte că nephesh-ul are sânge şi că sângele este esenţial pentru existenţa lui. De aceea, nephesh-ul nu este posibil să poată fi o entitate imaterială. În Geneza 1,20. 30, se spune că animalele au nephesh, „viaţă”. Atunci, posedarea unui nephesh nu dă omului nimic mai mult decât au toate formele de vieţuitoare. Desigur că nimeni nu ar vrea să pretindă că la moarte „sufletele” amibei, moluştelor şi maimuţelor îşi iau zborul spre cer. De fapt în Eclesiastul 3,19 este declarat în mod special că atât animalele cât şi oamenii au aceeaşi „suflare”, ruach, şi că la moarte se întâmplă acelaşi lucru şi cu unii şi cu alţii. În conformitate cu Psalmi 146,4, când omul moare i se întâmplă două lucruri, (1) „Suflarea” lui, ruach, părăseşte corpul său. (2) „Cugetele lui pier”. Textul în discuţie este o afirmaţie simplă a faptului că Rahela, în ultimele ei momente de conştiinţă şi cu ultima suflare care trecea, a dat fiului ei numele de Ben-Oni.