am implinit recent 27 ani, iar el are 26
am taraganat mult recunosc cu mutatul acolo, mi-a fost foarte greu sa fac alegerea aceasta, 6 luni tot pe aceasta tema ne-am duelat si cred ca parintii lui au cam alimentat sitiatia, pentru ca el la inceput era incantat de baia mare (aici locuiesc eu)
in ceea ce priveste discutia serioasa cu el, a avut loc in nenumarate randuri.
imi spune ca ii e frica sa nu mai avem neitelegeri ca si cea cu mutatul, ca vrea sa se termine situatia asta indiferent cum, doar sa se sfarseasca (sau impreuna sau separati), ii este indiferent si nu face absolut nimic. cand il intreb daca ma iubeste zice" stiica te iubesc dar ce mai conteaza, asa nu mai vreau"
pentru el nu are valoare faptul ca renunt la tot sa ma mut cu el la rural si sa locuiesc cu parintii lui
stiam , mi-a spus chiar el ca iese cu o domnisoara de 19 ani, cred ca i-a cam luat mintile fata asta. el sustine ca sunt doar amici si ca iese cu ea sa isi descarce sufletul.
oare el se gandeste la mine sau m-a uitat
, oare iubirea i-a trecut?
oricum sunt constienta ca cel mai bine este sa inchid trecutul (nu am cu cine) dar sufletul meu nu vrea nicicum.
doar Dumnezeu poate sa ma ajute si imi pun nadejdea in el. daca la inceput ma rugam Lui sa mi-l aduca inapoi pe el, azi il rog sa il aduca in viata mea pe cel care este al meu. :)