[vsovi]

mariamargareta

129. Pucioşii reafirmă cu tărie că nu B.O.R., ci biserica lor este biserica lui Hristos, statornicită după rânduială nouă (cea “a lui Melchisedec”) (Partea I)

În “Cuvântul” meşteşugit de ei la data de 22 iulie 2009, liderii pucioşi se lansează din nou într-o ofensivă dură la adresa B.O.R., reafirmând direct şi indirect că este neligitimă. În acelaşi timp, subliniază unicitatea Bisericii Noul Ierusalim şi rolul ei inegalabil în salvarea omenirii şi îndumnezeirea ei.
Ca de obicei, ei apelează la o vorbire prolixă, neglijentă, plină de
- cacofonii (...pleca, ca... biserica, căci...), (se vede ca nu shtitzi ce este aia cacofonie=vorbire rea, vorbire urata, varbire stricata, vorbire neplacuta, iar ceea ce strica vorbirea este pacatul ascuns, ispita, joaca grijilor desharte)
- de inconsecvenţe (...oamenii au stricat cu totul rânduielile Mele, şi a trebuit să vin să lucrez Eu şi să salvez pe cele ce dădeau să fie stricate de oameni... deci cum rămâne? ori le-au stricat cu totul, ori dădeau să le strice: cele două situaţii se exclud reciproc, n-au cum să se completeze; (dumneata cred ca nu vezi bine, poi exista un LUCREZ EU intre randuielile stricate cu totul shi randuielile cele ce dadeau sa fie stricate de oameni)
- de dezacorduri gramaticale (Aduc, spre mângâierea Mea şi a toate oştirile cereşti... corect era aici a tuturor!şi (ba a toate e corect, ca a tuturor are alt intzeles shi e fals, ca e vorba de mangaierea ce vine de la Dumnezeu dar shi prin toate, impreuna cu toate oshtirile Cereshti, caci shi a tuturor oshtirilor ar insemna ca Cerurile nu mai mangaie pe om ca mangaierea Domnului s-ar opri la ele sau ar fi separata dar totushi shi pentru ele, deci ar presupune o dezbinare intre oshtirile cereshti shi oameni sau Cerul ar fi la nivelul pamantului, deci se arata ca Mangaierea lui Dumnezeu vine shi prin toate oshtirile cereshti, toate shi nu doar unele)
- de repetiţii (...toate trebuie să aibă în aluatul lor, în facerea lor duhul păcii, duhul iubirii, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii şi duhul iubirii dintre voi...) care-l demască pe autor ca fiind un om imperfect, semidoct, dar ambiţios în a-L pastişa pe Însuşi Dumnezeu Cel Desăvârşit. Oare Dumnezeu este “vorbă lungă, sărăcia omului”? (repetitzii absurde sunt doar in capshorul unora, care nu-shi dau seama ca duhul iubirii este Duhul lui Dumnezeu pentru om, iar duhul iubirii dintre voi este lucrarea pe care omul ar trebui sa o faca shi nu sa opreasca Duhul Iubirii de la Dumnezeu la el insusi prin egoism shi lacomie...)
Există, spre exemplu, în acest “Cuvânt” (ca şi în multe altele) fraze “kilometrice” în care, tot citind, ajungi să pierzi firul ideilor. De exemplu, una dintre ele are 39 de verbe Mă doare , Mă doare, văd , se smulg , se duc , nu-şi fac , se clatină, dau , să sădesc, fac, să salvez, se lasă, aduce, este, nu este, am aşezat, am aşezat-o, este scris, voi fi, nu se petrece , este scris, strică , este , se scrie , se încearcă , să doboare , are , ar fi , să se îngrijească , n-ar veni , este scris , să vin , să lucrez, se face , îl prinde , dă , să-l biruiască , să-l smulgă , lucrez), deci 39 de propoziţii într-o frază! (asha e shi e bine asha cum a zis shi scris ca doar shtim ca asha se zice ca pe cei incurcatzi de duhul rau pe aia ii poate incurca duhul rau shi doar cei smintitzi se smintesc, dar baza frazei este : Ma doare)

"Biserica lui Melchisedec" de la Pucioasa insistă să concureze făţiş Biserica Ortodoxă tradiţională, care este sortită abandonului şi pieirii. Pucioşii serbează aniversarea punerii pietrei de temelie a aşezământului pe care l-au numit “Sfânta Sfintelor”, conectându-se verbal la tradiţiile vechi-testamentare iudaice:

“...Eu, Domnul, am aşezat, cu martori din cer şi de pe pământ, piatra de temelie a Sfintei Sfintelor bisericii Mele, înnoită de Mine acum după rânduiala lui Melchisedec, ca să nu piară biserica Mea... am putut să aşez piatra cea dintâi a bisericii înnoite prin cuvântul Meu rostit peste ea acum, la sfârşit de timp...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Hristosul Pucios stă la cârma bisericii lui “înnoite”, dar deşi se proclamă Arhiereu, nu el este începătura, ci Melchisedec, sub rânduiala căruia i se supune:

“ Mi-am aşezat în ziua aceea pe piatră întărită biserica Mea, iar Eu stau de atunci la cârma ei şi sunt Arhiereul ei, după rânduiala lui Melchisedec,...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

(poi nu este scris ca "Fiul Omului nu are unde sa-shi plece capul"? deci daca piere biserica din sfintzi atunci unde?)

Adevăratul Hristos însă îl are şi pe Melchisedec sub a Lui rânduială, la fel ca pe toţi oamenii din toate timpurile, dar de unde să ştie liderii pucioşi asta, dacă ei fac teologie după ureche?

(nu cumva Domnul Iisus Hristos s-a supus shi a fost binecuvantat shi taiat imprejur shi apoi botezat de Tatal prin sf Ioan Botezatorul shi a respectat Legea shi Proorocii implinindu-i? deci daca s-a supus de ce il acuzi ca ar fi trebuit sa nu se supuna? deci dumneata vorbeshti despre antichrist, caci acela se va autointrona cu participarea patriarhului..., dar Hristos a respectat Randuielile Mantuirii... Cel ce de la Tatal Purcede)

Liderii pucioşi nu uită să reactiveze o fantomă care a murit de mult: cea a “preafericitului Irineu”, “patriarh” al Bisericii Noul Ierusalim. Deşi se ştie că arhiereul Irineu a dezavuat public orice legătură de orice fel cu pucioşii şi cu şovăielile trecutului lui, liderii pucioşi se agaţă de speranţa că-l vor “recupera” cândva. Nici preoţii din B.O.R. nu sunt uitaţi: ei sunt luaţi peste picior ca fiind “iudei” şi ca şi când ar iubi şi ar pretinde acest apelativ pentru ei, ceea ce nu este adevărat:

“...am avut atunci în mijlocul ei pe martorul Meu cel credincios şi adevărat, şi apoi el a fost luat din poporul Meu şi pus sub pază şi pus sub dispreţ de la cei ce-l gelozesc pe el pentru numele Meu, dar el este scris fericit... Îi mângâi acum duhul lui slăbit şi plin, plin de răbdare şi de durere şi de dor, şi pun puteri noi peste sufletul lui cel strâmtorat între cei ce-şi zic iudei, dar nu sunt, ci mint că sunt.” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

(poi iudeii ereu foarte stiutori de Dumnezeu, shtiau cine grehseshte shi cine nu, cine se inchina idolilor shi cine merge pe calea cea dreapta, doar ca adevaratzii iudei iubeau shi iubesc pe Dumnezeu respectandu-i toate poruncile pe cand iudeii cei rai iubesc lumea shi osandesc viceversa, crezand ca fac dreptate dar defapt fac f-urâciuni, crezandu-se, zicandu-shi unii altora ca sunt iudei, crezandu-se vrednici pentru ca osandesc nevinovatzii ca sa-i supuna defapt poftelor lor de marire, ale duhului minciunii maririi de sine, defapt pacatuind inchinandu-se pantecului shi gLumei ca-ntr-o joaca, zicand ei ca gelozesc drept pentru numele Domnului... sa fim serioshi)

continuarea mai jos