[mariamargareta]

129. Pucioşii reafirmă cu tărie că nu B.O.R., ci biserica lor este biserica lui Hristos, statornicită după rânduială nouă (cea “a lui Melchisedec”) (Partea I)

În “Cuvântul” meşteşugit de ei la data de 22 iulie 2009, liderii pucioşi se lansează din nou într-o ofensivă dură la adresa B.O.R., reafirmând direct şi indirect că este neligitimă. În acelaşi timp, subliniază unicitatea Bisericii Noul Ierusalim şi rolul ei inegalabil în salvarea omenirii şi îndumnezeirea ei.

Ca de obicei, ei apelează la o vorbire prolixă, neglijentă, plină de
- cacofonii (...pleca, ca... biserica, căci...),
- de inconsecvenţe (...oamenii au stricat cu totul rânduielile Mele, şi a trebuit să vin să lucrez Eu şi să salvez pe cele ce dădeau să fie stricate de oameni... deci cum rămâne? ori le-au stricat cu totul, ori dădeau să le strice: cele două situaţii se exclud reciproc, n-au cum să se completeze;
- de dezacorduri gramaticale (Aduc, spre mângâierea Mea şi a toate oştirile cereşti... corect era aici a tuturor!şi
- de repetiţii (...toate trebuie să aibă în aluatul lor, în facerea lor duhul păcii, duhul iubirii, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii şi duhul iubirii dintre voi...) care-l demască pe autor ca fiind un om imperfect, semidoct, dar ambiţios în a-L pastişa pe Însuşi Dumnezeu Cel Desăvârşit. Oare Dumnezeu este “vorbă lungă, sărăcia omului”? Există, spre exemplu, în acest “Cuvânt” (ca şi în multe altele) fraze “kilometrice” în care, tot citind, ajungi să pierzi firul ideilor. De exemplu, una dintre ele are 39 de verbe Mă doare , Mă doare, văd , se smulg , se duc , nu-şi fac , se clatină, dau , să sădesc, fac, să salvez, se lasă, aduce, este, nu este, am aşezat, am aşezat-o, este scris, voi fi, nu se petrece , este scris, strică , este , se scrie , se încearcă , să doboare , are , ar fi , să se îngrijească , n-ar veni , este scris , să vin , să lucrez, se face , îl prinde , dă , să-l biruiască , să-l smulgă , lucrez), deci 39 de propoziţii într-o frază!

"Biserica lui Melchisedec" de la Pucioasa insistă să concureze făţiş Biserica Ortodoxă tradiţională, care este sortită abandonului şi pieirii. Pucioşii serbează aniversarea punerii pietrei de temelie a aşezământului pe care l-au numit “Sfânta Sfintelor”, conectându-se verbal la tradiţiile vechi-testamentare iudaice:

“...Eu, Domnul, am aşezat, cu martori din cer şi de pe pământ, piatra de temelie a Sfintei Sfintelor bisericii Mele, înnoită de Mine acum după rânduiala lui Melchisedec, ca să nu piară biserica Mea... am putut să aşez piatra cea dintâi a bisericii înnoite prin cuvântul Meu rostit peste ea acum, la sfârşit de timp...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Hristosul Pucios stă la cârma bisericii lui “înnoite”, dar deşi se proclamă Arhiereu, nu el este începătura, ci Melchisedec, sub rânduiala căruia i se supune:

“ Mi-am aşezat în ziua aceea pe piatră întărită biserica Mea, iar Eu stau de atunci la cârma ei şi sunt Arhiereul ei, după rânduiala lui Melchisedec,...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Adevăratul Hristos însă îl are şi pe Melchisedec sub a Lui rânduială, la fel ca pe toţi oamenii din toate timpurile, dar de unde să ştie liderii pucioşi asta, dacă ei fac teologie după ureche?

Liderii pucioşi nu uită să reactiveze o fantomă care a murit de mult: cea a “preafericitului Irineu”, “patriarh” al Bisericii Noul Ierusalim. Deşi se ştie că arhiereul Irineu a dezavuat public orice legătură de orice fel cu pucioşii şi cu şovăielile trecutului lui, liderii pucioşi se agaţă de speranţa că-l vor “recupera” cândva. Nici preoţii din B.O.R. nu sunt uitaţi: ei sunt luaţi peste picior ca fiind “iudei” şi ca şi când ar iubi şi ar pretinde acest apelativ pentru ei, ceea ce nu este adevărat:

“...am avut atunci în mijlocul ei pe martorul Meu cel credincios şi adevărat, şi apoi el a fost luat din poporul Meu şi pus sub pază şi pus sub dispreţ de la cei ce-l gelozesc pe el pentru numele Meu, dar el este scris fericit... Îi mângâi acum duhul lui slăbit şi plin, plin de răbdare şi de durere şi de dor, şi pun puteri noi peste sufletul lui cel strâmtorat între cei ce-şi zic iudei, dar nu sunt, ci mint că sunt.” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Cei care au dezertat recent din “raiul pucios” (Marian Zidaru, Victoria Zidaru, Sandu Dan, Ilie Bunea, Ionică Ţurloi) nu sunt nici ei uitaţi, ci sunt trecuţi ca fiind “cu faţa necurată”:

“ Cei ce au căzut din bărcuţa Mea din voia lor, din dorul lor de ei înşişi, aceia nu s-au mai gândit şi la Mine, şi la mersul Meu cel greu prin necredinţa de pe pământ, dar faţa Mea este curată, nu este ca a lor, şi vom merge numai înainte...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Liderii pucioşi speră ca după dezertarea “greilor” mai sus menţionaţi să poată să o ia de la început cu alţii mai fraieri, cu ajutorul cărora să propovăduiască la toată lumea ereziile lor şi aşa să-i “îndumnezeiască” pe mulţi:

“ O, popor de la izvor, îţi întăresc, tată, puterile trupului, puterile sufletului şi iubirea, şi pe Mine în tine, şi îngeri şi sfinţi cu tine la lucrul zidirii celei noi, care se arată acum tot mai întreg, din zi în zi tot mai mult, şi vom sfârşi curând şi vom pune ordine mare în curţile Mele cu tine. Voiesc cu dor mult, tot mai desăvârşit voiesc îndumnezeirea ta, şi de la tine a multora, fiule. Eu de aceea am venit acum pe pământ cu atâta lucrare,...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Până una-alta, însă, preocupările lor sunt mult mai practice şi mai lumeşti. Grija lor cea mai mare este să-i pună la muncă grea pe adepţi ca să termine mai repede ultima clădire începută în faţa “căsuţei Corneluţei”, prin care să întregească “salba” silozurilor fără rost de la Pucioasa:

“ O, fiilor, fiţi plini de pace şi de toată liniştea cea sfântă la locul şi la lucrul vostru împreună pentru sfârşitul zidirii celei noi în curţile Mele cu voi! Fiţi, tată, harnici, căci Eu vă dau putere să fiţi aşa! Intraţi sub greu...” (Citat din “Cuvântul Pucios” din 22 iulie a.c.)

Dar Adevăratul Hristos nu stă închis între ziduri făcute de mâna omului.
……………………..
Estera
3 august 2009
……………………..