Cand eram elev stateam in internat si eram 10 in camera. Printr-a zecea m-a apucat mersul la biserica si nu mi-a fost rusine sa-mi fac canonul in camera (nici nu aveam unde in alta parte sa bat metanii samd) si nu mi-a fost jena sa ma rog seara de fata cu restul sau cu cei care ne vizitau. S-au obisnuit baietii cu mine. Dupa un timp, am vazut ca si toti colegii de camera au prins curaj si se inchinau seara, unii mai scurt, altii mai mult - dar o faceau.
De ce sa-mi fie rusine sa ma inchin de fata cu cei din familia mea?!... Ce fel de rugaciune e aceea care se face intr-ascuns?... Aia nu e rugaciune, e monolog.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4
Ascultați Noul Testament ortodox online.
|