Exact Marius.
Daca aceste vestigii ar fi pastrate la locul lor de origine ar fi mai bine, am intelege mai bine functionalitatea lor, s-ar potrivi mai bine mediului.
Le-am trai altfel.
Satul s-a schimbat mult si au uitat si taranii de aceste lucruri de la Muzeul satului, mestesuguri, etc.
Ce sa vorbim de tors si tesut la razboi, cand astazi s-au pierdut meserii si meseriasi mai noi si mai uitili: croitori, cizmari, pielari, blanari, lenjerese, modiste, remaieze (pentru ciorapi de dama) instalatori, reparatori de orice lucruri.
Nu mai sunt, le aruncam si luam altele din magazin, bune rele, ne vin bine sau nu le folosim.
Nu mai iubim individualul, vechiul.
Cred ca tinerii din ziua de azi nici nu cunosc aceste meserii. Mai sunt fete care vor sa fie croitorese, sau care sa tricoteze, sa brodeze crucuilite sau goblenuri? Sa lucreze dantele?
Mai sunt cizmari sa mai lipeasca un toc, sau sa mai repare ceva la un pantof?
Cine mai vrea sa se faca meserias?
Haine si incaltari de gata, de lux, de marca, mobila IKEA, zugravim si facem lucruri in casa singuri (cum o fi) ca nu-s bani, aruncam ceea ce s-a defectat putin, sau s-a rupt.
Vrem numai nou, pe banda, rece, abstract, modele, fotbalisti si superstar.
Pentru ce sa invatam o meserie?
Pentru ce muzeu, mobila si cusaturi de mana?
Revenind la muzeu - la fel si cu animalele din gradina zoologica. Rupte din mediul lor nu le intelegem, nu stim cum traiesc ele de fapt si cum sunt.
|