Citat:
În prealabil postat de costel
Dureros este si faptul ca cei care sunt angajati ai muzeului stau langa usa de la intararea unei case fara sa te intampine, fara sa te aseze la masa cuvantului. Nu-ti vorbesc despre casa respectiva, despre obiceiuri ... nu pleci de acolo cu o lume in tine. Mai bine s-ar angaja niste paznici, daca doar la asta se rezuma prezenta lor acolo: nu fotografiati, nu atingeti ....
|
Sunt de acord cu tine, Costel. Insa, cu toate ca Muzeul Satului imi este foarte drag, totusi, chiar prin calitatea lui de muzeu este lipsit de o reala autenticitate. Nu plecam de acolo cu o lume in noi, ci doar cu o umbra a ei pentru ca, in realitate, locul in sine nu este viu, ci unul artificial.
Cu adevarat castigati suntem, atunci cand reusim sa ajungem in locuri "uitate de lume", care inca mai pastreaza vechile traditii: Muntii Apuseni, Marginimea Sibiului, Bucovina. Aici, cand vedem o batrana stand pe prispa casei, parca ne asteptam sa ne intampine chipul bunicii.