Citind postarea iniţială a topicului acestuia am mers cu gândul la părintele Teofil Pârâianu.Cred că domnia sa este răspunsul la această întrebare.
Lumina care îi călăuzeşte viaţa este lumina ce vine din lăuntrul său căci este orb din naştere.

Şi totuşi atunci când cineva orbeşte se spune că acea persoană are păcate mari.!
Sunt şi mulţi sfinţi făcători de minuni ale căror rugăciuni spuse cu credinţă aduc vindecarea de orbire:sfântul Mucenic Longhin(16 octombrie),Sfântul Mucenic Pantilimon din Nicomedia(27 iulie),Sfântul Mucenic Epimah(31 octombrie),Sfântul Mucenic Iulian(8 ianuarie),Sfinţii Chir şi Ioan Doctorii cei fără de arginţi,Sfântul Mucenic Filimon(14 decembrie),Cuviosul Ioan Postitorul(2 septembrie),Sfânta Callistena şi mulţi alţii cu ale căror rugăciuni Doamne Iisuse Hristoase fă să fie ochiul nostru sănătos şi sufletul curat.
Sfintele Evanghelii fac dese referiri la minunea redării vederii de către Iisus Hristos multor orbi.
Vindecării unui orb din naştere biserica i-a consacrat o duminică(duminica a şasea după Paşti).
Orbirea este o boală cumplită (spun aceasta deoarece am lângă mine o mamă care a orbit) şi pe lângă neputinţa de a te bucura de toate frumuseţile din jurul tău mai porţi şi povara gândului că sunt în tine păcate grele care nu au fost curăţite.

Hristoase,Lumina cea adevărată.Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul care vine în lume,să se însemneze peste noi lumina feţei Tale,ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată.Îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale,pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici şi ale tuturor sfinţilor Tăi.Amin,