“Crestinismul nu face din suferinta tel al vietii duhovnicesti.”
Din cate stiu, in Apus s-a accentuat cultul suferintelor Mantuitorului, suferinta devenind calea centrala prin care se dobandeste mantuirea.
Hristos a luat de bunavoie asupra Sa suferinta tocmai pentru a elibera de ea firea omeneasca pervertita si a o readuce la sanatate. Spre deosebire de noi, care suntem nascuti in urma impreunarii trupesti, act prin care se ni transmit urmarile pacatului stramosesc, deci si suferinta [care face parte din cele contrare firii], Mantuitorul a fost zamislit in chip feciorelnic. Insa, dupa cum spune Sf Maxim Marturisitorul, “ceea ce nu e asumat, nu poate fi vindecat”. Hristos a rabdat patimirea si moartea tocmai pentru a ne ridica pe noi din suferinta si din moarte.
Astfel, firea omeneasca isi redobandeste sanatatea deplina, fiind restaurata in Persoana lui Hristos Cel Inviat, Care a daruit omului forta necesara pt infruntarea duhovniceasca a suferintei.. in felul acesta, dp cum spune Sf Ioan Gura de Aur, suferinta neputandu-i poate face nici un rau celui care o indura crestineste.
Ba mai mult, talcuind spusele Sf Ap Pavel, Sf Ioan Gura de Aur afirma ca suferintele “le sunt de folos celor care le indura cu barbatie” si “aduc multe bunatati celor care le rabda” . Amintesc si cuvantul Sf Ap Petru: “cine a suferit cu trupul a ispravit cu pacatul”.
Cred ca nu trebuie sa cautam suferinta, dar nici sa fugim de ea tocmai pt ca, fugind de durere, nu facem decat sa cautam placerea, si in felul asta suferinta devine izvor al pacatului.
Un pasaj din cartea “Dumnezeu nu vrea suferinta omului”,de Jean-Claude Larchet:
“Crestinismul nu face din suferinta tel al vietii duhovnicesti. Suferinta nu pricinuieste, ci doar prilejuieste bunurile duhovnicesti, care nu sunt roadele ei, ci ale barbatiei sufletului. Si ca orice lucru bun, ele sunt intotdeauna darul lui Dumnezeu.
Suferinta este cu adevarat incercare, si, prin asezarea sufletului sau fata de Dumnezeu omul o face ori cursa perzatoare, ori cale de mantuire si sfintenie. Iar ca sa apuce pe aceasta cale si s-o strabata cu spor, sa-L ia pe Hristos Domnul nostru drept calauza atotstiutoare si mult milostiva. “
Doamne ajuta!
|