strabunicul meu are 96 de ani iar strabunica 86. ea a ramas paralizata. nu au fost chiar niste parinti minunati din cate mi-a povestit bunica. si nici pentru mama nu au fost niste bunici prea buni , din cate mi s-a povestit. Am fost prezenta la cateva scene foarte urate si triste intre ei si bunica. toata lumea ii stie de "rai", se cearta, se lovesc si fac tot felul de lucruri urate. nu prea mai e liniste, mai ales decand strabunica a ramas paralizata, si sunt considerati "o povara inutila". ma intristeaza si ingrozeste cand ma uit la ei. Sincer ma face sa vreau sa nu traiesc atat. Sper sa-mi dea Dumnezeu de trait numai cei 70 de ani rezervati omului, ce e peste e in general numai chin si tristete. Iar daca Dumnezeu imi va da sa traiesc mai mult, o sa fac tot ce pot sa nu chinui pe nimeni , sa nu fiu o povara. M-a impresionat nefericirea mamei din cauza batranilor..... dar stiu ca exista si altfel de batrani, am auzit despre acei batrani care au bunatate in privire, mangaiere in vorbe si o intelepciune molipsitoare in gandire... o sa-L rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa ajung asa...
|