Bătrâneţea nu este frumoasă.Nici pentru cei care sunt în această stare şi nici pentru acei care au bătrâni cărora le poartă de grijă.
Trăind lângă un bătrân este ca şi cum te-i vedea pe tine într-o oglindă iar ceea ce vezi nu-ţi place.
Mă uit în jur.A murit unul din cei doi.A rămas celălalt.Nici nu s-a răcit bine şi încep certurile pentru bruma de avere sau marea avere pe care au strâns-o cu sudoarea frunţii.Se împiedică de cel care încă mai trăieşte.Unii sunt amabili dar puţini.Sentimente?? Poate puţină compasiune.
Iată un exemplu.Bătrâna are 9o de ani.I-a făcut fiului acte.Stă singură.Are pensie rezonabilă dar nu mai are voie să-şi gestioneze banii căci este senilă.În timp ce ea aşteaptă poştaşul fiul i-o ia înainte, ia el banii.Îi aduce demâncare dar o închide cu lacătul ca să nu plece de acasă.
Îşi petrece serile cu câinii maidanezi cărora le povesteşte din viaţa ei...
Ceva mai încolo stau într-o casă părăsită doi bătrâni cu fiul lor.Au fost funcţionari dar nu mai au nimic.Ca să-şi scape fiul de închisoare au vândut tot,apartament,mobilă,maşină.El are cancer şi bea mereu .Fiul bea şi îi bate.Biata bătrănă...Merge pe la porţi si spune la toată lumea ce viaţă are la cei 80 de ani...
Mai sunt câteva bătrâne oarbe(printre ele şi a mea),deprimaţi căci asemenea pruncilor depind de cei din jurul lor.
Când începe luna începe maratonul pentru medicamente gratuite,ore şi zile petrcute pe la medic,şi în căutarea medicamentelor.
Şi teama alimentată de mass-media că într-o zi nu vor mai primi aceste medicamente sau nu vor mai fi bani pentru plata pensiilor.
Şi câte nu ar mai fi de spus...

Nu ştiu cum o fi în alte ţări dar, a fi bătrân în România este cumplit.
Totuşi e bine că alegeri sunt destul de des.Atunci guvernanţii se mai gândesc şi la bătrâni căci au nevoie de votul lor.Mai primesc câte un mic(acei care se mai mişcă)câte o sticlă de ulei sau de făină...