View Single Post
  #6  
Vechi 25.08.2009, 19:32:17
mihailt mihailt is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.194
Implicit

O altă țintă agresată de inamicii noștri este statul român. Zilnic statul este atacat și acuzat că este un prost gospodar, un proprietar neglijent! Încă un pas și guvernanții noștri ar fi gata să accepte desființarea statului român. Deja statul român și-a pierdut multe din atributele suveranității și ale independenței, iar toată suflarea gazetărească se căznește să demonstreze că acesta este un mare câștig al democrației! Oameni buni, în lume trăiesc câteva sute de popoare, dar marea lor majoritate nu au fost capabile să-și edifice un stat. Statul, statul național îndeosebi, este o mare ispravă a societății omenești. Noi, românii, ne-am învrednicit să ne organizăm în state de sine stătătoare încă din zorii veacului al 14-lea. De atunci și până azi poporul român duce o existență statală neîntreruptă! State cu o vechime neîntreruptă cum este statul român nu mai găsești în Europa decât câteva, le numeri pe degetele unei singure mâini. Mai veche decât statul român este numai Biserica! Biserica a ajutat mult la constituirea statului român și amândouă, Biserică și Stat, au făcut istorie împreună. Legătura dintre Stat și Biserică a slăbit mult în epoca modernă, ca efect, unul din nefericitele efecte ale Revoluției Franceze. Cu gândul la viitorul nostru românesc afirm necesitatea urgentă ca între statul român și Biserică să se întindă noi punți de conlucrare, pentru a anula efectele separării statului de Biserică! Această separare este extrem de primejdioasă atât pentru stat, cât și pentru Biserică! Pentru Neamul românesc!
Iubiți credincioși,Vă spuneam că Maica Domnului este mama creștinătății, a fiecăruia dintre noi. Vă fac o mărturisire: eu când, copil fiind, priveam acasă icoana Maicii Domnului, aveam impresia că o văd pe propria mea mamă, ținând în brațe pruncul pe care știam că mama îl pierduse înainte de a mă naște eu! Poate de aceea, acum, aici, vorbindu-vă dumneavoastră despre Maica Domnului nu pot să nu mă gândesc la măicuța mea, mai ales că, pentru a vorbi din fața altarului bisericesc canonul mi-a impus onoarea nemeritată de a mă veștmînta în odăjdii bisericești. Sunt convins că din înaltul câmpiilor de verdeață cerești, de unde deseori m-am simțit vegheat și întărit de ochiul mamei, acesta mă cercetează acum cu bucurie și cu sentimentul stenic al împlinirii. Căci biata maică-mea așa mă dorea, preot, să mă fac popă la ea în sat și să mă însor cu… Nu, nu cu Ileana Cosânzeana, ci numai cu moașa satului… Avea mama socotelile ei!
Am și eu o mare bucurie în suflet că am vorbit într-un asemenea loc sfințit de vrednici monahi și preoți, de pelerini ca dumneavostră. Va fi clipa cea mai deosebită din viața mea, oricât de mult aș mai trăi. Mai presus nu se poate.
De aceea vă mulțumesc tuturor, preacuviosului părinte stareț Justin Pârvu, voievodul Ortodoxiei Românești cum atât de inspirat îi zic poporenii, mulțumesc monahilor care m-au acceptat în strană și m-au ajutat să pregătesc această predică, și vă mulțumesc dumneavoastră, pelerini ca și mine la acest sfînt lăcaș, că ați avut răbdare să mă ascultați. Iertare dacă am greșit, iar dacă am spus și ceva bun și frumos, adevărat, lui Dumnezeu să-i mulțumim și Maicii Domnului.
Reply With Quote