Citat:
În prealabil postat de sophia
Noi cam de la 40 ani deja suntem prea batrani ca sa mai facem copii, ca sa mai capatam un job, pentru orice.
O societate denaturata.
|
Asta ar fi un subiect foarte bun de discutie - ce s-a intamplat cu societatea zilelor noastre ai carei cetateni de peste 40 de ani sunt deja considerati "in varsta"?
Ma uit in jur si peste tot, indiferent de domeniu, varsta, etc... constat o ardere a etapelor. Fetitele de 13-14 ani sunt preocupate de lucruri care, acum 10-20 de ani, reprezentau apanajul tinerelor domnisoare de 18-19-20 de ani. La baieti - la fel.
In diverse companii, la locurile de munca - toata lumea vrea sa fie (si ca atare este) manager. Chit ca un angajat presteaza o activitate simpla de curatenie, trebuie sa se numeasca pompos "manager intretinere" sau eu stiu ce alta denumire mirobolanta pentru o indeletnicire atat de comuna. Cand vine vorba de promovari, se trece de la director la senior director, n-am prea auzit in ultima vreme de avansari de la muncitor / lucrator / palmas la muncitor - fruntas sau ceva similar (fara nici o legatura cu titulatura functiei in perioada comunista).
Adultii de peste 40 de ani, asa cum spune si Sophia, sunt considerati demodati, invechiti, incapabili sa tina pasul cu iuresul tehnologic in care ne invartim ca bezmeticii si tot asa. Faptul ca la o asemenea varsta esti "rodat", ca ai trecut prin diverse experiente de pe urma carora ai invatat cate ceva (fie in viata ori la serviciu) a ajuns sa nu valoreze prea mult. In ziua de azi tinerii se nasc gata invatati, ies din gaoace cu Wikipedia in mana si dau peste nas oricand poftesc unui profesor care a invatat in stil clasic, lustruind cu coatele bancile scolii si ale bibliotecii.
De ce se intampla aceste lucruri? Care a fost punctul de "turnura" care a dus la o accelerare dementiala a ritmului de viata si, implicit, la arderea etapelor firesti din existenta unui om?