Iar vin eu cu ce mai aud/citesc din psihologie. Un comportament diferit de al grupului/anturajului/comunitatii este posibil in special atunci cand suntem maturi emotional sau mai copti. La adolescenti predomina nevoia de a se integra intr-un grup de prieteni de aceeasi varsta. De aceea cand grupul stabileste anumite comportamente fara de care nu este admis printre ei, adolescentul de cele mai multe ori va ceda. Trebuie intr-adevar sa fie deosebit, foarte matur, foarte puternic, sa mearga impotriva valului. Nu trebuie sa uitam ca intr-un fel esti cand esti bebe, cand esti mic, cand esti adolescent, tanar, matur sau batran. Se schimba si psihicul. De aceea pentru ca un adolescent sa nu intre in anturaje negative, trebuie neaparat sa aiba alternativa unei integrari intr-un anturaj pozitiv, altfel se va simti un izolat, paria, va deveni deprimat etc etc. Sau poate s-o faca intr-adevar doar pentru Hristos, iar parerea mea este ca aici e mucenicie deja si nu toti sunt in stare de asa ceva.
Asa ca sfaturile aici sunt in functie de varsta. Intr-adevar, un om matur si armonios dezvoltat are puterea de a decide pentru sine, de a-si sustine pozitia in fata celorlalti, de a putea sta tare in fata lor. Ca si un copac, e mult mai puternic unul matur si bine infipt in pamant decat cel care abia a rasarit, nu?
__________________
"Daca cineva mi-ar fi dovedit ca Hristos sta in afara adevarului, si daca in realitate adevarul ar sta in afara de Hristos,atunci as prefera sa fiu cu Hristos si nu cu adevarul" (Dostoievski)
"Daca Dumnezeu nu exista atunci totul este permis" (tot Dostoievski)
|