[cristiboss56]

În prealabil postat de Marius22

Pocainta presupune vederea pacatelor proprii si parasirea lor. Valoarea si necesitatea pocaintei reies si din faptul ca Parintii Bisericii o numesc "al doilea Botez". Dupa Taina Botezului, pe care am primit-o ca prunci, cu trecerea timpului, am cazut din har prin felurite pacate. Dumnezeu ne-a pus insa inainte calea pocaintei, pe care urmad-o, dobandim din nou harul Sfantului Duh. De aceea, orice demers al nostru de a trai in Dumnezeu, are intotdeuna ca baza pocainta. Mai mult, chiar si dupa ce primim harul dumnezeiesc, nu renuntam la pocainta, ci ea trebuie sa devina pentru noi, pana la sfarsitul vietii, un mod de a fi.

Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Domnul Însuşi şi-au început predica lor propovăduind pocăinţa. Nimeni nu poate să se mântuiască dacă nu se pocăieşte. Doar prin pocăinţă, un mare tâlhar "a furat" chiar Raiul.