Pocainta presupune vederea pacatelor proprii si parasirea lor. Valoarea si necesitatea pocaintei reies si din faptul ca Parintii Bisericii o numesc "al doilea Botez". Dupa Taina Botezului, pe care am primit-o ca prunci, cu trecerea timpului, am cazut din har prin felurite pacate. Dumnezeu ne-a pus insa inainte calea pocaintei, pe care urmad-o, dobandim din nou harul Sfantului Duh. De aceea, orice demers al nostru de a trai in Dumnezeu, are intotdeuna ca baza pocainta. Mai mult, chiar si dupa ce primim harul dumnezeiesc, nu renuntam la pocainta, ci ea trebuie sa devina pentru noi, pana la sfarsitul vietii, un mod de a fi.
|