Citat:
În prealabil postat de condor
In pilda se face referire la cei 5 frati ai bogatului. Dar, invatatura este valabila pentru toti. Fapt demonstrat chiar de o intamplare cu adevarat reala din Sfanta Scriptura :cati s-au pocait la invierea lui Lazar (fratele Martei si Mariei)?
Nu am inteles prea bine ce vrei sa spui. Poate vrei sa cauti o asemanare intre sufletul omului si Dumnezeu. Eu am sa-ti ofer o deosebire esentiala, legata de subiectul in discutie: sufletul moare, doar Dumnezeu este nemuritor. O spune Sfanta Scriptura:
"Sufletul care pacatuieste acela va muri" (Ezechiel 18:20).
"Singurul care are nemurirea" (se spune despre Dumnezeu in 1 Timotei 6:16)
Incearca sa explici ce ai vrut sa spui. Ce nepotrivire este intre ratiunea mea despre suflete si credinta in existenta lui Dumnezeu?
Poate teologia voastra anuleaza unele actiuni ale lui Dumnezeu sau ale Domnului Iisus Hristos. Conform teologiei voastre , revenirea Domnului Iisus Hristos, invierea mortilor si judecata nu-si mai au rostul.
|
Citat:
|
Sunteti sigura ca in pilda bogatului nemilostiv era vorba despre sufletele celor morti? Daca erau suflete, atunci de ce aveau parti trupesti (degete sau limba) ?
|
....concluzia ta ar fi aici ca nu este vorba despre suflete.
Similar,daca conform psalmilor,se vorbeste de mina,ochii,urechile lui Dumnezeu...atunci nu ar fi vorba despre Dumnezeu.
Si sufletul,ca si Dumnezeu,care este duh...aude,vede,vorbeste,se roaga,etc...este fiinta vie...numai ca altfel sint si urechile,ochii,mina...nu precum cele trupesti,la care te gindesti tu.
Daca tu ai fi in rugaciune,cu ochii inchisi sa zicem,si nu ai simti durerea...s-ar putea ca cineva sa-ti desprinda miinile,picioarele,ba intregul corp ( si sa te conecteze totusi la ceva aparate,de circulatie a singelui si aerului )...si tu nici macar sa-ti dai seama sau sa simti vreo imixtiune in rugaciunea ta sau viata mintii tale...dupa care sa ti le puna la loc.
Sau ia-i pe oamenii batrini,trupul lor aproape ca nu mai poate nimic...iar ei pot lua premii Nobel,crea arta,sint intelepti ...adica pe masura ce omul din afara,trupul adica...moare,cel dinlauntru....sufletul,mintea...se intelepteste,innoieste.
Tot ce am scris este aproximativ,si cu multe greseli....ideea e sa prinzi ideea.
Citat:
|
"Sufletul care pacatuieste acela va muri"
|
Ezechiel 18:20).
Exista o moarte a trupului,care inseamna descompunerea lui in elementele care il alcatuiesc...si o moarte a sufletului,care inseamna nu descompunerea lui,ca nu se poate,ca este simplu si duh (cum omori tu un duh ?)...ci moartea sufletului inseamna despartirea lui fizica de Dumnezeu.
Daca un suflet viu este unul luminos,lumina proprie plus Lumina lui Dumnezeu ( Lumina in lumina )...un suflet mort nu inseamna un suflet care nu mai exista,ci unul din care Lumina sau Duhul Sfint a plecat,iar el s-a intunecat,si-a pierdut si propria frumusete sau lumina.
Toate sufletele,duhurile,ingerii....indiferent daca sint luminosi (vii) sau intunecati ( morti ) isi continua existenta pentru ca si-o primesc in mod continuu de la Dumnezeu.Daca ar fi sa creez o imagine,aceasta ar fi a unui Soare cu infinite raze de lumina care cad pe toate fiintele,daruindu-le acestora in mod dinamic existentele.Toate fiintele sint legate in mod existential de Dumnezeu,precum copilul in pintecele mamei sale...prin cordonul ombilical.Numai ca Dumnezeu are miliarde si miliarde de "cordoane ombilicale" care mai sint si vesnice...
Sper ca am scris cit de cit bine...
Exista o judecata particulara a sufletului,la desprinderea acestuia de trupul care a murit....si o judecata generala,universala,a omului intreg,trup si suflet...despre care ai scris tu.