Citat:
În prealabil postat de Fani71
Da, asa este. Exista si la noi in ortodoxie forme de pietate care dispretuiesc trupul, chiar daca teoretic spun altceva (ca le obliga totusi dogmele, de).
Cred ca intotdeauna echilibrul este ceva greu de obtinut. Viata este adeseori un fel de echilibristica pe o funie intinsa. Risti sa cazi cand la stanga, cand la dreapta.
Cred ca pur si simplu trebuie sa ramanem treji, si sa nu uitam ideile de baza.
Echilibrarea mai vine si cu casatoria. Cand esti tanar si necasatorit, e mai greu.
Cred ca Dumnezeu ne intelege si se uita cu drag la lupta noastra, si nu priveste cu atata asprime micile noastre caderi ca unii preoti sau unii frati ai nostri, in general.
Ma refer aici la aspectul sexual, caci sigur ca exista si alteaspecte legate de trup - foamea, setea, oboseala, slabiciunea, boala etc.
|
Da, eu inteleg ca se refera mai mult la pacat....dar nu consider ca trupul in sine trebuie sau poate fi privit asa. Intotdeauna cand am auzit conceptii de genul " Trupul inchisoarea sufletului...etc" am strambat de nas, si asta pentru ca mi se par niste exagerari...si se poate ajunge la devieri comportamentale.
Nu pot percepe asa trupul...cand omul prin tot ceea ce este el este o opera de arta, este ceva cu totul si cu totul deosebit...iar sufletul in persoanele deosebite radiaza si pur si simplu este imprimat pe chip. Pana si frumusetea este in sine...o armonie, atunci cand nu i se dau alte conotatii sau se indreapta spre scopuri gresite.
Nu stiu, poate asa privesc eu trupul...si nicidecum ca o entitate separata de suflet si care trebuie dispretuita. Poate ar trebui spus...pusa in armonie si nu in dizarmonie
