[coralina]

Dragi surori, dar chiar nu putem pastra o buna masura a lucrurilor, chiar nu putem aprecia "din ochi" cat sa ne aranjam / machiem incat sa nu aratam nici ca un clovn de la circ dar nici ca Muma-Padurii abia iesita din pestera?
Eu una nu-mi pot trai viata inconjurata doar de "strictul necesar", sa ma ierte Dumnezeu. Inca in ultima perioada am redus considerabil cantitatea de bunuri cumparate insa intr-o casa de om tot ai trebuinta de-o gramada de "maruntisuri". Dac-o luam pe de-a dreptul nici Internetul nu e intotdeauna un adjuvant pe calea manturirii, asa cel putin simt eu. Insa, pe langa ispite si o gramada de "balast" informational, pe Internet gasesc si site-uri folositoare, rugaciuni, pilde, pareri ale unor oameni pe care ii citesc cu mare drag!

Sper sa nu supar pe nimeni prin cele postate aici, asa simt eu, asa sunt eu in pacatosenia mea. Ma intreb cateodata cat de mult ne putem rupe de lume traind chiar in mijlocul ei. Spre folosul nostru duhovnicesc, fireste. Trebuie sa interactionam totusi cu semenii, trebuie sa ne jucam "rolul" de mic surub intr-un sistem care, de bine de rau, merge-nainte. Mergem la munca, la piata, la scoala unii din noi, trebuie sa respectam unele conventii sociale asadar. Uneori trebuie sa ne conformam anumitor reguli vestimentare: purtam uniforma, ecusoane, casti de protectie, etc. Nu putem eluda la nesfarsit felul in care lumea asta ne cere sa fim. Fireste ca ne putem personaliza aparitia, felul in care intelegem sa ne invesmantam, si-acest aspect ne ofera posibilitatea de-a purta haine care sa ne exprime personalitatea. Cum ar fi fost dac-ar fi trebuit, noi femeile, sa purtam in mod obligatoriu burqa, precum musulmanele din Afganistan si Pakistan? Ne-ar fi plasat acest lucru cu o treapta mai sus pe "scara" catre cer? Ma indoiesc.

Caminaris pomeneste despre "viata bogata" pe care n-ar trebui sa ne-o dorim. Si vizavi de acest aspect sunt multe lucruri de spus. Pe lumea asta trebuie totusi sa vietuim si trupeste, asadar avem nevoie de hrana, acoperis trainic deasupra capului, haine, medicamente, etc. Cum putem obtine toate aceste lucruri daca nu invatand la scoala, dobandind o calificare si respectiv muncind pe un post adecvat pregatirii noastre? Ar trebui sa refuzam promovarea in semn de smerenie? Sau cum vine exact treaba cu "viata bogata" care trebuie sa nu ne devina deziderat? Copiilor nostri nu le trebuie asigurat un viitor cat de cat stabil intr-o lume din ce in ce mai plina de incertitudine? Va fi perceput acest lucru drept goana dupa bani si avere? Ne multumim sa traim la limita subsistentei?

Doamne ajuta si ne lumineaza!