[cristiboss56]

Aceşti sfinţi au trăit în secolul al II-lea, erau fraţi gemeni şi erau sculptori în piatră, artă pe care au învăţat-o de la Sfinţii Proclu şi Maxim. După ce dascălii lor au murit ca martiri, ei s-au dus la Iliric , in Dardania, în cetatea Ulpian, unde munceau pentru dregătorul Licon. Acesta i-a trimis la Liciniu, fiul împărătesei Elpidia, care le-a poruncit să zidească un templu păgân. Flor şi Lavru au împărţit săracilor bani primiţi de la Liciniu şi noaptea se rugau lui Dumnezeu, iar ziua lucrau pentru a termina templul. Împreună cu Merentie, care fusese preot păgân şi care se convertise la creştinism, Flor şi Lavru au adunat pe săracii cărora le dăduseră banii şi au dărâmat idolii din templu. Aflând despre cele întâmplate, Liciniu a poruncit ca săracii să fie aruncati într un cuptor încins, iar Flor şi Lavru să fie bătuţi şi trimişi dregătorului Licon. Acesta i-a băgat pe sfinţi într-un puţ, adânc şi aşa Flor şi Lavru şi-au găsit sfârşitul vieţii. Peste câţiva ani, moaştele lor au fost scoase din puţ şi aşezate cu cinste în racle, care izvorau miruri şi vindecau de boli pe cei care se apropiau de ele.