În prealabil postat de archanghel

Asa este,caci scris este ''fericiti cei ce pling caci aceia se vor mingaia '' ''fericiti cei ce sufera caci aceia vor vedea imparatia lui Dumnezeu '' etc. Dar silinta de a intra in imparatia lui Dumnezeu,straduinta,nu ar trebui,intr-un final,sa duca la placerea rugaciunii ? Ca daca fac ce-mi place,si ajung ca ce-mi place sa fie rugaciunea,drumul s-ar usura muuult,iar placerea de a ma ruga,nu ar putea fi un semn ca sint mai aproape de Dumnezeu ?