Citat:
Īn prealabil postat de anita
Mantuitorul a spus ca tot care se va sili va intra in imparatia lui Dumnezeu.
Daca ar fi dupa placerea de a se ruga foarte putini s-ar mantui.
Trebuie fiecare sa ne straduim a avea o pravila de rugaciune ,adica sa ne rugam macar dimineata si seara.
Daca nu ne vedem pacatele si suntem nemultumitori pentru necazurile care vin asupra noastra (de cele mai multe ori pentru pacatele noastre) din mila lui Dumnezeu ,mantuirea e cu semnul intrebarii.
|
Asa este,caci scris este ''fericiti cei ce pling caci aceia se vor mingaia '' ''fericiti cei ce sufera caci aceia vor vedea imparatia lui Dumnezeu '' etc. Dar silinta de a intra in imparatia lui Dumnezeu,straduinta,nu ar trebui,intr-un final,sa duca la placerea rugaciunii ? Ca daca fac ce-mi place,si ajung ca ce-mi place sa fie rugaciunea,drumul s-ar usura muuult,iar placerea de a ma ruga,nu ar putea fi un semn ca sint mai aproape de Dumnezeu ?