[sophia]

Eu spun ca postul, ca si credinta, este o problema privata a individului si nu este bine sa ne avantam in sfaturi, sau chiar daca le dam dupa stiinta si experienta noastra, trebuie ca individul insusi sa aleaga ce poate lua din ele.
Impartasania este strans legata de post si de pregatirea sufleteasca pentru ea.
Postul este de mancare si trupesc si amandoua au nevoie de nsite conditii prealabile.
Postul de mancare nu este influentat numai de ispita, adica nu toti sunt neparat neputinciosi cand vad pe altii ce mananca, sau cand gatesc pentru ei. Depinde.
Sunt oameni care trebuie sa gateasca si pentru familia sau prietenii care nu postesc, sau mai mult, care au chiar o petrecere in acea perioada (privata, sau profesionala). Se spune ca nu e bine in post. Asa este, dar unii tin la ele, sau trebuie sa se spuna (la serviciu).
Sunt oameni care pot tine, ca sanatate, tot psotul, cat ari de lung, unii chiar sunt vegetarieni stricti si convinsi, tot timpul, deci nu au probleme.
Altii au probleme de sanatate si nu pot.
Acestia din urma pot fi dezlegati in cazuri mai grele, sau pot sa tina numai macar o saptamana. Eu una, atat pot si si atunci depinde de cum ma simt in perioada respectiva.

Postul trupesc - aici este si mai delicat, fiindca daca esti casatorit trebuie un acord cu sotul/sotia si acesta nu prea merge asa pe termen indelungat.

In concluzie fiecare dupa cum poate. Dumnezeu vede si stie puterea si posibilitatile fiecaruia.

Mi se pare in schimb f.importanta pregatirea sufleteasca pentru impartasanie, chiar mai importanta ca postul si ca spovedania. Cum te sim ti tu in suflet si in relatie cu ceilalti.
Daca nu te simti bine, daca ai probleme, blocaje, mai bine nu te duci la Impartasanie si amani pentru alta data, decat sa mergi cu sufletul bolnav, sau incarcat.
Spovedania te mai ajuta in astfel de cazuri, dar nu in totalitate.