[anastasia2008]

În prealabil postat de getagrip

Este imbucurator faptul ca dupa atatia ani se scoate in sfarsit religia din scoli. Cei care isi doresc un suflet la fel de imaculat ca si creierul, sa opteze pt profesori particulari. Sub supravegherea parintilor, de preferinta, pt a nu avea surprize de genul celei de la Caldarusani. In cadrul invatamantului obligatoriu, copiii au nevoie de cunostinte care sa ii ajute in viata, nu de povesti cu balauri vandute pe post de adevaruri. La urma urmei, e si ridicol sa inveti la ora 9 la Biologie despre evolutie, iar la ora 10 sa vina nenea parintele si sa iti explice ca alea sunt minciuni, totul sub indemnul 'crede si nu cerceta'. Dupa care sa le ceara bani pt biserica.

Astept cu nerabdare ziua in care bisericile, moscheile si toate lacasurile de cult din lume vor fi vizitate doar de catre turisti, la fel ca templele din Grecia, alte vestigii parasite ale unor zei inchipuiti de oameni prea inapoiati pt a-si putea explica fenomenele inconjuratoare. Eu nu voi mai prinde ziua aceea, probabil nici copiii mei, dar acest lucru se va intampla inevitabil, iar Biblia va lua loc in raft langa Legendele Olimpului, unde ii e locul.

Cand am citit postarea dumneavoastra am simtit ca parca cineva mi-a tras cu putere un pumn in stomac. O durere surda. Imi permit sa va contrazic, draga doamna, ca un profesor de religie ce sunt.

Acum un an, cand predam, aveam la o clasa de a XI-a(clasa cu cele mai multe probleme din toata scoala), o eleva, Miruna. Daca ceilalti se razvrateau sau faceau galagie, ea statea in ultima banca, cu castile in urechi si asculta muzica. Era vopsita brunet, machiata cu un negru strident, si avea o privire care te ingheta. Pentru ea, nici nu existam.

Dar totusi, fiinta ei avea ceva care te tulbura. Spre sfarsitul anului, am hotarat ca in ultimele ore, sa vorbim liber. Si au dorit sa vorbeasca despre iubire, relatiile dintre tineri. Au fost niste lectii extraordinare, pentru ca am privit relatia dintre un baiat si o fata in relatia lor si cu Dumnezeu.

Mi-am dat seama in orele acelea ca sufletele lor uneori barbare, erau de fapt niste suflete sensibile, care aveau nevoie disperata de iubire. Asa ca, intr-o zi, am observat-o pe Miruna, in prima banca. Ma asculta cu atentie, nu mai era imbracata in negru, nu mai era machiata strident, ci arata ca o adevarata domnisoara. Si, atunci cand am facut prezenta, i-am spus ca e frumoasa. In orele urmatoare, a participat de multe ori la lectie.

A fost pentru mine cea mai mare realizare, si n-as fi povestit niciodata de ea daca nu v-as fi citit postarea. Nu aveti dreptate. Intr-un an, am avut 800 de elevi. Am avut marea bucurie de a intalni printre ei multe suflete minunate.

E nevoie de religie in scoala. Pentru multi dintre ei, ora aceasta era o ora de aer proaspat. Ora in care erau liberi sa spuna ce simt. Ora in care il descopereau pe Dumnezeu. Iar cand se termina ora, multi plecau zambind.

Iar ceea ce imi aducea mie zambetul pe buze, era ora in care un elev penticostal, la plecare imi spunea:"Domnul sa va binecuvinteze, doamna".
Asta va spun si eu dumneavoastra.