[Traditie1]

Folosirea animalelor de companie este un pacat fiindca ele, asa cum le spune si numele, încearca sa înlocuiasca compania umana. Toti cei care folosesc animale de companie cred ca ele au suflet, daca ar crede ca animalele sunt obiecte neînsufletite ar renunta la compania lor.

Iar un om care crede ca animalele au suflet face o confuzie periculoasa, aceasta credinta gresita îl împiedica sa vada valoarea si demnitatea fiintei umane si sensul chemarii dumnezeiesti.


Poruncile lui Dumnezeu, însumate în porunca iubirii lui Dumnezeu din toate puterile si în cea a iubirii aproapelui ca pe noi însine (atentie la diferenta, nu ni se cere sa iubim pe aproapele din toate puterile nici pe Dumnezeu ca pe noi însine), urmaresc tocmai sa ne modeleze pentru a atinge chipul omului dinainte de veacuri, planul pentru care Dumnezeu a hotarât crearea sa si a lumii.

CHiar daca singuratatea e dureroasa, e preferabila celor ce nu au pe nimeni deoarece prezenta animalelor de companie are un efect dezumanizant asupra proprietarilor lor.

Faptul ca animalul se comporta cu credinciosie nu e pentru ca ar fi bun ci Dumnezeu a rânduit ca unele animale sa fie astfel, probabil pentru a arata ca nu toata natura a devenit dusmana omului dupa caderea în pacat a stramosului Adam.

Apoi, cei care cresc animale de companie sunt de obicei oameni cu alimentatie carnivora si prin asta dovedesc ca nu e vorba de mila fata de animale la ei ci doar de interese.