Eu vad lucrurile cam asa:
Asupra liberului arbitru nu exista indoiala, teoria aceea cu omniscienta s-a mai demontat pe alte topicuri pe acest forum, ideea de baza fiind ca Dumnezeu nu influenteaza alegerea facuta de catre om. Omul e liber sa aleaga.
Cand insa omul alege raul, si persista in el, Dumnezeu tot nu il abandoneaza ci il ajuta, prin diferite metode, sa vada ca ceea ce a ales este rau si sa se pocaiasca. Una din aceste metode este suferinta. Sa nu se inteleaga ca Dumnezeu il face pe om sa sufere ca sa priceapa, ca nu e asa. Dar in multe situatii, boli, calamitati naturale, dezastre, omul ajunge sa sufere nu din cauza acestora ci din cauza propriilor sale pacate. Acestea sunt cele care il fac sa sufere, si nu contextul creat.
Dumnezeu nu a dat potopul ca sa ii omoare pe oameni ci ca sa ii ajute sa vada ca ceea ce au ales este rau, si sa se pocaiasca. Si exact asta s-a intamplat. Pana si noi, in prezent, stim ca acei oameni au ales rau, si invatam din greseala lor.
Potopul a fost atras de catre oameni, prin pacatele lor. Asa cum probabil un mare numar de calamitati se abat peste oameni si in prezent din aceleasi motive. Ar fi insa corect sa presupunem ca, daca nu ar exista si oameni credinciosi, care sa se roage pentru ceilalti, numarul calamitatilor ar fi mult mai mare. Cand numarul celor care se roaga scade mult sub numarul pacatosilor, vine potopul.
Oricum, din moment ce oamenii care au ramas (ca nu au murit toti) au invatat lectia data de Dumnezeu, inseamna ca acesta a facut bine.
Oamenii nu invata cu adevarat decat prin suferinta. Si uite ce bine le-a prins aceasta lectie!
__________________
Imparatia lui Dumnezeu nu vine cu pandire. - Sf. Teofan Zavoratul
|