Masura si discernamant, in cunostinta de cauza
(continuare)
Doamne-ajuta!
Spuneam pe un alt topic ca oricine vrea poate constata usor ca ne miscam intr-un infinit de armonie, de dragoste, de frumos, de precizie. Dar noi, cei care ar trebui sa fim apoteoza acestei Creatii, alegem zilnic dezordinea, supararea, pacatul. Facem din viata noastra un haos si ne miram cand ne simtim singuri si nelinistiti. Cum sa fii fericit cand marsaluiesti orbeste pe contrasensul Vietii? Cum sa te simti implinit cand nu rezonezi cu Minunata Lume ce ti-a fost daruita o data cu Viata?
Iubirea dintre un barbat si o femeie este, atata vreme cat vorbim de o dragoste deplin impartasita, o armonizare deplina a celor doi, ce una formeaza, cu Universul de Iubire. De cate ori nu am vazut indragostiti care mergeau fara sa atinga pamantul? Eu, daca as incerca sa cuprind infinitul imprevizibil al Dragostei i-as spune Creatie: o creatie zamislita din contopirea a doua suflete curate, descatusate de spatiu si timp si suspendate in palma ocrotitoare a Lui.
Si, pentru ca am pomenit de taina nuntii, Parintele Arsenie Boca spune ca este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu si, de aceea, numai cand cei doi soti sunt uniti cu sufletul in Dumnezeu, dainuieste si unirea cea trupeasca si aduce roade dupa Dumnezeu: copii curati si tragatori spre EL.
Dar cum sa ai sufletul unit cu Dumnezeu cand incerci sa ocolesti randuielile Bisericii. Nu ne convine sa postim miercurea si vinerea, iar Duminica sa o inchinam Lui, daca asta presupune si abtinere. Daca mai pui la socoteala si cele 4 posturi din an, si inca niste sarbatori, atunci chiar ca ni se pare exagerat.
Dar Calea spre Adevar si Viata nu este una usoara. Nimeni nu a fost obligat de Dumnezeu sa o urmeze. Este inconsecventa si viclenie sa spui ca ti posturile dar nu te poti abtine. Daca nici macar nu-ti propui, macar nu incerca sa smintesti si pe altii. Sigur ca nu se poate sa intelegem dragostea ca pe un program batut in cuie, dar putem sa incercam sa fim sinceri cu noi insine si sa nu facem pacate cu stiinta.
Oricum, e doar parerea mea, a unui pacatos care as vrea sa pot rosti Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe Tine, nascatoare de Dumnezeu, Cea pururea fericita si prea nevinovata... fara sa-mi apara in fata icoanele Maicii Domnului plangand.
Doamne-ajuta!
__________________
Parintele Arsenie Boca: Am vrut sa pun mana pe radacina durerii, care nu este alta decat pacatul... Rugandu-ma - pentru Pacea a toata lumea si pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici - aud deodata in urechea dinauntru infruntarea amarnica: "Nu te ruga de Mine sa le dau Pace, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada Pace pe pamant"..."
|