Citat:
În prealabil postat de eduardd
cand ma gandesc la cuvantul "nebun" imi amintesc de viata Sfantului Simeon cel nebun dupa Hristos (Cartea Nebunul Savatie B.) Pentru mine a fost cea mai minunata si desavarsita dovada de nebunie. Insa, e greu sa fii "nebun" in lume...
|
Iata o descriere a acestui roman: " Romanul “Nebunul” este publicat de monahul Savatie Bastovoi in anul 2006, in Bucuresti, la editura Cathisma, si are pe coperta principala desenul “Sfant dormind”, realizat chiar de ieromonahul Savatie Bastovoi. Desenul infatiseaza un om fara fata, imbracat intr-un vesmant dintr-o singura bucata, cu mainile perna sub cap, dormind ghemuit pe pamantul gol. Asa a schitat in creion, parintele Savatie, portretul unui sfant: fara casa, fara pat, fara perna, dormind sub cerul gol, pe pamantul gol. Iar faptul ca sfantul nu are nici macar fata, este dovada suprema a smereniei acestuia, care nici pe sine nu se vede, in toata splendoarea harului lui Dumnezeu, nici altuia nu ii arata comoara pogorata de Sfantul Duh asupra-i. Cat de impotriva cursului vremii, si al firii oamenilor, este acest fel de a fi al unui sfant, acest fel de a se face placut Domnului, acest fel de a se lepada de toate, pentru a-si iubi, fara desarte legaturi materiale, Dumnezeul, si semenii! Nebun pare in fata Lumii si a oamenilor acest fel de a fi! Dar cat de nebun pare a fi in ochii Domnului felul de a trai al oamenilor! Caci “intelepciunea lumii acesteia nebunie este inaintea lui Dumnezeu… Domnul cunoaste gandurile inteleptilor, ganduri din care este alcatuita carturaria lor, ca sunt desarte" (I Cor. 3, 19, 20). (Jianu Liviu-Florian)