Citat:
În prealabil postat de casandrasa
''El'' plangea in hohote,si spunea cat de mult ma iubeste,ca eu eram viata lui....bla,bla...dar ca are el probleme psihice,ca de cate ori are parte de fericire simte ca n-o merita,si o respinge!Pana cand m-a vazut vorbind cu un coleg si m-a parasit pe motivul asta!Bineinteles,plangand si spunandu-mi cat m-a iubit el...
Nu intelegeam!Am ajuns la 40 de kilograme,lesinam de vreo doua ori pe zi....si tot asa....Atunci s-a indurat si el de mine,sa-mi spuna,ca de fapt nu mai ma vroia si ca alt motiv nu a gasit... ADEVARUL m-a linistit.
Ceea ce incerc eu sa-ti spun este ca unii barbati dau vina pe ei,cand nu au alt motiv sa te paraseasca....si asteapta ceva....orice..... epilepsia nu e o boala terminala,si chiar si asa,ar trebui sa-si doreasca sa fii aproape de el....
|
Tind sa-ti dau dreptate.
Si eu am trecut prin asta.. el se comporta ingrozitor, eu ma straduiam sa fiu perfecta.. Il tot intrebam ce se intampla, de ce ma "impinge", de ce se distanteaza de mine? Imi tot gasea nod in papura.. Pana la urma am spus-o eu: "ti se pare doar ca ma iubesti, dar nu ma iubesti. Vrei doar sa nu-ti strici buna imagine despre tine admitand ca nu ma iubesti, desi nu ti-am gresit cu nimic". A amutit. Apoi a spus: da, nu te iubesc.
(Barbatii sunt f orgoliosi.. pot renunta la multe, dar nu la impresia lor buna despre ei! Sper sa nu supar pe nimeni, asta este parerea mea).