Interviu cu Dumnezeu, de Octavian Paler
Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise
> Dumnezeu.
> - Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
> - Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai
> vrea sa-mi pui?
> - Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
> Dumnezeu mi-a raspuns:
> - Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc
> sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca
> îsi pierd sanatatea pentru a face bani... iar apoi
> îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
> Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita
> prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici
> viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata
> si mor ca si cum nu ar fi trait.
> Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
> Apoi am întrebat:
> - Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de
> viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?
> - Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa
> deschida rani profunde în inima celor pe care îi
> iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca
> acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu
> este acela care are cel mai mult, ci acela care are
> nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni
> care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si
> exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot
> uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod
> diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte
> pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte
> pe ei însisi.
> - Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar
> mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
> Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
> - Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna...
|