[cristiboss56]

În prealabil postat de windorin

Da, ai dreptate, si mie imi este, uneori, mai usor sa pomenesc pe cei ai mei sau de langa mine, decat pe mine insumi. Insa este bine si asa, ne trecem pe noi spre a ne ruga numai pentru ceilalti, sa fie miluiti, mangaiati, paziti, etc. Iar la sfarsit sa incheiem cu [COLOR=darkred]o rugaciune[/COLOR] de genul acesta:

"Doamne, nu ma trece cu vederea nici pe mine, care ma rog Tie, ci da'mi sa imi vad pacatele si sa iubesc pe om asa cum Tu insuti l'ai iubit."

Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu, omul nu se uneşte cu El doar prin sine însuşi, ci îi uneşte cu El şi pe ceilalţi !