[Traditie1]

În prealabil postat de Fani71

Acum as vrea doar sa zic ca argumentul Annei mi se pare bun. Noi alegem hrana pe care o bagam in gura si nu ne cere Dumnezue sa ii cerem parerea la fiecare imbucatura.

Si ca in ortodoxie se vorbeste mereu de SINERGIE, adica de unirea actiunii noastre cu a lui Dumnezeu. Asta inseamna ca vointa si actiunea poate si trebuie sa vina si de la noi. Daca nu se opune vointei lui Dumnezeu, prin pacat, si este facuta si intr-un cadru crestin (de dragoste autentica, de multumire, de jertfa..) vointa proprie si actiunile proprii sunt BUNE si TREBUIE sa vina si de la noi, altfel am fi niste automate. Daca sunt facute in acest cadru, se cheama ca ne unim voia cu a lui Dumnezeu, chiar daca nu constient in fiecare clipita.

Ba da, tot ce facem are importanta, fie ca e vorba de deciziile care le luam fie de simpla contemplare, timpul nostru nu trebuie sa includa momente când avem alta preocupare decât Dumnezeu.

Sinergia nu contrazice ce am spus. Când "omori" vointa ta de fapt renunti la a face ce vrei pentru a afla ce vrea Dumnezeu si a face acel lucru, deci vointa ta nu dispare.

În prealabil postat de mihailt

Pai mai frate Traditie nu a zis Dumnezeul nostru Iisus Hristos:
"48. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere."
Fiecare om e judecat dupa constiinta sa.
Cu privire la citatul din Sfantul Ioan Gura de Aur are rost sa se vada toata predica.

Nu uita ca Mântuitorul vorbeste si de cei care nu vin la Judecata si de asemeni ca nu El va judeca oamenii ci fiecare va fi judecat de propriile fapte (Ioan 8, 15; 12, 47). Eu vad asta în sensul ca fiecare va culege roadele modului cum a trait. Cine se deschide lui Dumnezeu poate primi lucrarea Sa harica care-l ajuta sa aduca roada, adica sa se preschimbe duhovniceste. Cine traieste egoist moare în conditia naturala, insuficienta pentru mântuire.

Cât despre cei care nu au auzit de Hristos, ei vor culege de asemeni roadele felului cum au vietuit. Un om care face raul se autodistruge, raul modifica personalitatea, distruge capacitatea omului de a fi fericit.

Prin aceasta nu neg ca Dumnezeu va face si Judecata, NT ne spune ca Dumnezeu e razbunator fata de nedreptatile facute aproapelui si totodata este gelos, cei ce-L tradeaza vor fi tradati si ei de catre El (Matei 10, 33).

În prealabil postat de mihailt

Daca ar trebuie sa ne mortificam de aci ar rezulta ca sau firea noastra e rea sau ca Sfantul Botez nu a avut putere sau ca voia noastra nu poate sa fie vindecata si alte rataciri de acestea.

Crestin ortodoxia sustine vindecarea sufletului iar nu mortificarea.
A zice ca trebuie sa omori vointa proprie inseamna ca propria noastra vointa care vine de la minte e rea.
Dimpotriva vointa se poate vindeca si tocmai asta s-a aratat la Sfantul Sinod Ecumenic al VI-lea ca Dumnezeul nostru Iisus Hristos a avut vointa.Nu personala ci naturala.Dar noi fiind oameni avem vointa personala care nu e deloc rea ci e foarte buna.

Sfatul meu e sa nu mai discutati in contradictie cu Traditie ca el stie mai bine ca toti de aci de pe forum orice.

A fost o utilizare nepotrivita a cuvântului mortificare (nu vroiam sa se înteleaga o atrofiere ci faptul ca vietuirea crestina înseamna renuntare). Oricum si ce spui tu e exagerat, sunt multe exprimari în Noul Testament si în cuvintele Parintilor care vorbesc de moartea omului vechi, rastignirea fata de lume.

La ultima fraza, de ce as as avea eu mai multa aroganta decât altcineva, prin faptul ca îmi exprim opinia?

În prealabil postat de mihailt

Prin aceasta trece si atractia excesiva a sufletului uman pentru impreunarea trupeasca.

Cea mai minunata comuniune intre fiintele rationale este prin vorbire dar este si ganditoare.
Dar cea prin vorbire duce la unirea ganditoare.
Dumnezeul nostru Iisus Hristos in acest fel de nunta doreste sa se uneasca cu toti;dealtefel puteti vedea in Sfintele Scripturi cat de mult vorbea Dumnezeul nostru Iisus Hristos dar a fost fara pacat.
Nu e pacat sa vorbesti si e foarte frumos.
In acest fel de nunta duhovniceasca petrecea Sfantul Antonie cel Mare cu Dumnezeu.
Aceasta este o unire mult mai deplina intre doua fiinte rationale - unirea duhovniceasca ganditoare iubitoare si smerita.
Ca animalele nefiind rationale pot avea unirea prin impreunare dar nu pot avea unirea ganditoare iubitoare care se face si prin cea vorbitoare.
Iar acest mod de unire se produce cand vorbim cu cineva.

La prima fraza nu sunt de acord. Despatimirea trebuie sa vina prin efort nu prin saturarea satisfacerii cu placeri. Sfântul Pavel vorbeste de casatoria pentru evitarea arderii (caderii în pacatul adulterului) pentru cei slabi, care nu pot lupta cu pornirea trupeasca dar oamenilor trebuie sa li se spuna ca preferabil e sa se straduiasca sa se despatimeasca. Altfel ajungem la aberatia ca despatimirea e ceva rau pentru unii si bun pentru altii.

Zicând asta nu înteleg ca ea, casatoria este o modalitate de evitare a adulterului. Rolul ei principal este de unire a sufletelor pereche dar pentru cei slabi e folositoare si la evitarea respectivului pacat.

Ce spui despre comunicarea verbala e poezie, suna bine dar realitatea e ca în relatiile intime cea mai buna comunicare e non-verbala. Cred ca cei care se iubesc cu adevarat înteleg spontan gândurile celuilalt dintr-o privire. Si nu numai ei.

În comunicarea sentimentelor vorbele sunt înselatoare fiindca oamenii nu se cunosc suficient pe ei însisi.

Iar când vorbim nu trebuie sa vobim dupa mintea noastra ci sa cerem inspiratia lui Dumnezeu, pentru a nu gresi.

În prealabil postat de mihailt

Pai cum nu se poate ca vointa noastra sa vrea cele bune?
Vointa este o taina a sufletului uman.
Daca vointa si pofta noastra nu trag spre cele bune inseamna ca Sfintii faceau ceea ce faceau fortat?
Daca eu fac fortat rezulta de aci in chip necesar ca si Sfintii faceau fortat cele duhovnicesti?
Nicidecum.
Sfintii duceau de bunavoie viata cea fara de pacate.


Exprimarea "a vrea sa faci voia lui Dumnezeu" nu prea suna crestin ortodox.
A zice ca vrei sa faci ce Dumnezeu voieste pentru tine e altfel.
Pentru simplul motiv ca voia se zice in legatura cu persoana si e un termen abstract cand vorbim despre o persoana ;nu se poate zice ca persoana se definteste in legatura cu voia.

Vointa noastra vrea uneori cele bune, alteori cele rele. Dar si când vrem binele, nu trebuie s-o urmam facând ce ni se pare bun deoarece numai Dumnezeu stie cum e potrivit sa procedam în fiecare situatie. De aceea ascultarea la calugari presupune nu doar renuntarea la rele ci si la cele parute bune.

Nu cred ca pentru sfinti era asa usoara slujirea lui Dumnezeu, cel putin la început, iar Sfintii Mucenici au îndurat suferinte inimaginabile. Noi abia ne lovim putin si ne doare de nu mai putem dar ei au suferit sfarâmarea madularelor si chiar daca Dumnezeu facea uneori sa dispara durerile, cred ca ei sufereau cu toata intensitatea aceste zdrobiri.

Nu e asa mare diferenta în exprimarea cu voia/a face ce vrea, e doar un mod mai scurt de formulare.