[cristinamaria]

Eu una ii dau dreptate lui Traditie. Primul indemn al Sf. Ap. Pavel este spre castitate, "dar daca nu poate omul, este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda". Asta arata clar ca reatia validata intre un barbat si o femeie este casta, chiar daca ei trebuie sa fie impreuna pentru a alcatui un intreg. De altfel si articolul de pe portal cu Eros si Agape, exemplificat de Anna pe un alt topic, indica acelasi lucru. Erosul este inteles in sens platonic, nu ca dragoste senzuala, fizica.

In ce priveste mortificarea, se refera exclusiv la vointa, nu la altceva, si cred ca prin anularea vointei proprii si inlocuirea ei cu vointa lui Dumnezeu este unicul fel in care putem face numai voia lui Dumnezeu (este si logic de altfel). Nu ar trebui sa confundam practicul cu teoreticul. Faptul ca in mod practic si curent nu se intampla asa cum a randuit Dumnezeu, ca omul are vanitatea vointei proprii (din asta vine trufia, din constiinta omului ca "are vointa proprie", si din trufie se nasc toate celelalte pacate) nu inseamna ca ar trebui sa justificam practicul ca fiind corect, doar pentru ca teoreticul este greu de atins. Teoreticul reprezinta un deziderat, un ideal, pe care sfintii l-au atins ceea ce arata ca este posibil. Daca ar putea fi atins demajoritatea oamenilor nu ar mai fi ideal ci norma. Iar fara ideal, chiar daca pare intangibil, cum am putea sa ne inaltam, sa devenim mai buni?

Vointa proprie nu are legatura cu exemplul cu digestia. Anularea vointei proprii si substituirea ei cu vointa divina nu anuleaza liberul arbitru, ci din contra, il ridica la un nivel superior. Noi vorbim de dragostea in cuplu, care este un act al constiintei si al sufletului, nu cred ca digestia necesita multa implicare din partera constiintei sau a sufletului. Sunt registre diferite, nu poti compara mere cu pere.