Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Anna, nu exista "în dragoste", actiunile noastre trebuie sa fie dictate de voia lui Dumnezeu, nu de alte principii.
Iar voia lui Dumnezeu presupune mai întâi omorârea vointei proprii.
|
Este prea tarziu si nu mai am timp, o sa ma mai gandesc in urmatoarele doua saptamani de pauza la cele spuse de tine.
Acum as vrea doar sa zic ca argumentul Annei mi se pare bun. Noi alegem hrana pe care o bagam in gura si nu ne cere Dumnezue sa ii cerem parerea la fiecare imbucatura.
Si ca in ortodoxie se vorbeste mereu de SINERGIE, adica de unirea actiunii noastre cu a lui Dumnezeu. Asta inseamna ca vointa si actiunea poate si trebuie sa vina si de la noi. Daca nu se opune vointei lui Dumnezeu, prin pacat, si este facuta si intr-un cadru crestin (de dragoste autentica, de multumire, de jertfa..) vointa proprie si actiunile proprii sunt BUNE si TREBUIE sa vina si de la noi, altfel am fi niste automate. Daca sunt facute in acest cadru, se cheama ca ne unim voia cu a lui Dumnezeu, chiar daca nu constient in fiecare clipita.
In ceea ce spui tu este cred si ceva foaaarte inalt, si corect (nu sunt inca sigura insa ca nu este un pic panteist), dar pentru cei cativa din fiecare generatie care au ajuns deja culmi ale dumnezeirii. Corect, daca ajungem acolo probabil ca putem sa ne unim voia cu Dumnezeu si constient in fiecare clipta, ca Fiul cu a Tatalui, dar pana acolo, ajunge si ce spuneam mai sus, cred. Si smerenie continua stiind cat de jos suntem inca.
Cam atat acum. Vara cu folos. Doamne ajuta!