catwedrala cu sfintii in zeghe-o vedenie a lui valeriu oprisan
[SIZE=4]catedrala cu sfinti în zeghe[/SIZE]!
«Eu, Valeriu Oprisan, nu sunt nebun. Azi-noapte cand toti dormeati, am avut o vedenie. Am inteles Temnita. Am vazut moartea si Invierea Temnitei. Am vazut pamantul deschizandu-se si inghitind inchisoarea. Pamantul a luat pamantul inapoi. Cu surprindere, am vazut aparand in loc o biserica. La inceput, era mica. Incetul cu incetul, a crescut asemenea unei flori. Cand a ajuns mare- cat temnita noastra -, am intrat cu sfiala in ea. Fratilor, nu sunt nebun! V-am gasit in biserica rugandu-va. Catapeteasma era obisnuita, avand pe ea sfintii care ne-au ajutat de atatea ori.
Dar, pe pereti, nu mi-a venit sa cred! Pe cine vedeam in icoane? Erau de-ai nostrii, imbracati in zeghe. Pe unii i-am recunoscut usor usor, pe altii mai greu. Aveau toti aura de sfinti.
In spate, iezerul de foc, i-am vazut pictati pe unii dintre cei care ne haituiesc sufletele. Nu erau toti acolo. Unii erau cu voi. Hristos era rastignit intre directorii inchisorii. Mois era pe crucea din dreapta, senin. L-o fi iertat Dumnezeu. Nu pot sa uit peretii cu sfinti in zeghe ! Nu pot sa uit ca pe fetele lor se vede izbavire. Nu rezistam degeaba ! Undeva, acolo sus, se scrie Patericul Temnitelor!»
18 Februarie 1954
|