Citat:
În prealabil postat de heaven
Imi pare rau,insa nu pot fi de acord.
Daca Dumnezeu permite ca anumiti oameni sa se nasca si sa traiasca intr-o anumita credinta,aceea este cu voia Sa,iar daca ei duc o viata placuta lui Dumnezeu,te asigur ca nu Il intereseaza de ce confesiune sunt,pentru ca tot copiii Sai sunt considerati.
Ateismul,insa,e total altceva.Omul care traieste fara Dumnezeu si Il neaga,acela isi reneaga propriul suflet,este un om care traieste impotriva propriei sale fiinte si este echivalenta cu o sinucidere spirituala,daca vrei parerea mea.
In ce priveste smerenia,nu exista om care sa duca o viata spirituala inalta,indiferent de religia din care face parte fara a fi smerit.
Si sunt multe religii si filozofii de viata care invata acest lucru,printre care si budhistii si Calea Rosie a nativilor americani.
Smerenia,este carcteristica de baza a omului spiritual.Acolo unde vom vedea asa zis oameni religiosi,spirituali,care se umfla de orgoliu,se considera superiori sau judeca aspru pe cei din jurul lor,atunci sa stiti ca aceia sunt departe de El.
|
Eu nu am vorbit de atitudinea lui Dumnezeu (care sunt de acord cu tine ca e aceeasi indiferent de confesiunea omului) ci de efectul obiectiv al diverselor credinte si stari spirituale, ca fenomene psihice.
Detectarea mândriei este o treaba dificila, sunt unii care sunt modesti, binevoitori si ai putea crede ca sunt smeriti dar nu sunt. Si nu e numai mândria, trebuie sa existe si o constiinta temeinica despre ce efect devastator are pacatul, constiinta care necesita credinta într-un Dumnezeu personal (fiindca pacatul nu exista decât în cadrul relatiei cu un Dumnezeu personal, în afara acestei relatii nu exista decât rau natural) si totodata o viata de lupta cu patimile si de rugaciune, fiindca nu se învata (doar) din carti ce este pacatul, trebuie sa simti parasirea harului ca sa întelegi cât de mult uraste Dumnezeu pacatul (si nu-l uraste din egoism ci pentru ca el separa oamenii de El, izvorul binelui).