[ory]

Eu cred ca, intr-adevar, Dumnezeu iti da alesul, sau iti simti pur si simplu alesul, si, nu din prea multa iubire, ci din prea multe lucruri la un loc ce-l formeaza pe acesta in viziunea " alesului tau."
Eu am avut cateva iubiri, sa le spunem asa, inaintea sotului meu, una din ele chiar m-a marcat putin, insa, niciodata nu m-am gandit in priviinta persoanelor in cauza, indiferent ce simteam pentru acestea si cat ma zbateam, ca ar fi alesul. Cu sotul meu a fost altfel, intr-un mod misterios altfel.
Cand l-am cunoscut (printr-un intermediar si, de la distanta ) nu mi-a placut deloc, din nici un punct de vedere, dar nici nu pot spune ca mi-a displacut, ci doar am tratat situatia ca acceptabila. Am vorbit foarte mult la telefon si aceasta pentru ca el insista...si insista, plus ca mai si stia cum sa vorbeasca.
Apoi ne-am imprietenit, el era in al 9 lea cer, eu, putin cam retinuta, dar imi placea cumva situatia, insa nu indrazneam sa o definesc . Apoi ne-am apropiat din ce in ce mai mult, ne-am vizitat tot mai des pana ce ne-am dat seama ca nu ne desparteam niciodata.
Undeva in subconstientul meu si, chiar in mintea mea imi spuneam ca el ar putea fi sotul meu...sincer, nu stiu de ce ! Imi spuneam ca el este omul cu care as putea si mi-as dori sa traiesc tot restul vietii mele, cu toate ca situatia se prezenta cumva dificil, avand si ceva conflicte, ulterior.
Ne-am certat, in cele din urma, ne-am suparat, am suferit...dar tot nu am indraznit vre-unul dintre noi sa renuntam la celalalt cu adevarat. Am descoperit chiar laturi absolut incompatibile cu casnicia, din partea acestuia, dar in sinea mea parca tot credeam ca ne vom casatori, nu ca nadajduiam, ci doar aveam o usoara impresie involuntara.
Pana la urma, am trecut peste obstacole, dar nu inainte de a le ameliora, am considerat latura lor negativa ca o lectie benefica pentru perspectiva si, am avut incredere cumva in stofa lui, astfel am descoperit ca aceasta incredere a fost de bun augur.
Acum implinim 9 ani de cand ne cunoastem si 5 ani de cand suntem casatoriti, avem si un puiut ce seamana leit cu taicasu plus ca nu ne certam niciodata serios, decat de la fleacuri pe care, de altfel le si constientizam in masura potrivita. Nu ne-am plictisit unul de celalalt si speram ca toate sa mearga bine pana la sfarsit. Avem incredere, avem respect unul fata de celalalt, suntem deschisi la minte si in casnicie, discutam absolut orice, ne constientizam si ne acceptam defectele atata timp cat nu se prezinta intr-un stil major si intolerabil, de asemenea si calitatile, incercam sa nu adoptam nici un fel de abuz sau constrangere nerationala...mai sunt si lucruri negative, dar neinsemnate. O iubire se formeaza in timp, nu dintr-o privire...aia este capriciu neinteles.
Deci, am simtit ca el este alesul meu si nu m-a inselat instinctul....