Tu stii cel mai bine. Poate o sa zici ca mint,insa exact asa spuneam si eu: "pentru fata asta bag mana in foc!",era singura persoana in care mai aveam incredere! Eram atat de convins incat imi spuneam ca daca si ea ma va dezamagi,atunci nu voi mai crede in absolut nici o fata si nu voi mai putea iubi pe nimeni! O stiam de vreo 3 ani si aveam absolut toate motivele (mai ales din punct de vedere crestinesc) ca fac alegerea corecta,ca ea imi este randuita de Dumnezeu,ca pentru ea trebuie sa lupt. Si pana la urma,am aflat de unele lucruri care mi-au dat viata peste cap! Pur si simplu nu-mi venea sa cred! Mi-a fost extrem de greu,nici nu va puteti inchipui,practic sunt intr-o imposibilitate si o neputinta totala de a putea descrie prin cuvinte! In sfarsit,dupa ce a trecut un timp in care nu am mai vorbit cu respectiva (o luna-doua),a venit momentul cand am mai avut un dialog cu ea pe mess. Entuziasmul ma cuprinsese din nou,deja ii simteam lipsa,simteam ce greu e fara ea,simteam cat de mult o iubesc (doar la ea tinusem cel mai mult) si am inceput sa mai uit,sa tolerez,sa iert... Eram hotarat sa o iau de la cap,sa fac un efort de a pune bazele unui nou inceput,sa fie ca inainte. Insa uitasem ca Dumnezeu nu degeaba imi descoperise acele lucruri despre ea. Drept urmare,dupa o perioada,am mai aflat si altele,care efectiv au pus capac! Acum nu as mai putea sub nici o forma sa fiu cu fata aceea! Am iertat-o,nu o urasc,ma rog zi de zi pentru ea,insa nu vom mai putea fi impreuna! Daca Dumnezeu nu a vrut,oare ce puteam eu face? Acum deja am trecut peste tot,am mers mai departe,am prietena,iubesc si sunt iubit,asa ca totul este in regula as putea spune. De aceea spun ca orice ar fi trebuie sa acceptam decizia lui Dumnezeu!

Anna,sa nu intelegi cum ca as crede acelasi lucru si despre prietenul tau,sau ca in viitor te vei regasi in cuvintele mele,ci pur si simplu mi-am asternut povestea.