View Single Post
  #7  
Vechi 12.07.2009, 22:23:30
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ory Vezi mesajul
Ce diferite intelesuri poate avea aceasta pocainta ! ! !
Unii inteleg prin pocainta sa sa-i indeparteze si sa-i ponegreasca pe cei pacatosi, altii inteleg sa zvarle de langa ei copii creeati din pacat,altii inteleg sa-si scrajeleasca din propria carne pentru a simti inconfundabila durere trupeasca. Altii inteleg pocainta prin retragere si sihastrie, prin nevointe si dedicatie sublima, alti oameni inteleg pocainta prin lacrimi si durerea apasarii peste sine, prin nerepetarea greselii. Dar, ce inseamna greseala, pana la urma ?
Mai ales in zilele noastre, greseala a capatat sensuri cat mai relative, adaptandu-se dupa principiile individuale, dar si generale ale oamenilor.
Am ajuns in stadiul in care sa nu prea inteleg sensul lepadarii de sine, a lepadarii de cele lumesti, a departarii de placerile lumesti, si aceasta, datorita unor factori psihologici foarte puternici care mi-a influientat viata.
Cum adica sa ne lepadam de sine, cum adica sa ne lepadam de cele lumesti, cand acestea ne insufletesc existenta insasi. Creierul este cel mai de temut dusman al omului, daca-l privezi de activitatea diferitelor lucruri cotidiene, a diferitelor bucurii sociale, a diferitelor simtiri satisfacatoare si vise inaltatoare, acesta va crea cu siguranta cel mai cumplit si mai complex razboi cu sine. Din lipsa de stimuli fizici, sentimentali, el v-a nascoci cele mai terifiante cai spre autodistrugere, tocmai pentru ca placerea aceasta lumeasca si detestata de presupusa spiritualitate, ii da creierului viata si duhului un sens.
Intr-o emisiune despre razboiul din Irak, spunea un comandant al armatei americane ca cel mai greu lucru al misiunii soldatilor, nu a fost misiunea militara in sine, ci plictiseala. Irak fiind o tara musulmana, li se interziceau soldatilor sa asculte muzica si sa primeasca reviste sexy, lucru pe care, de fapt si-l doreau pentru timpul liber. Astfel, comandantul lor a trebuit sa lupte foarte mult cu mentinerea soldatilor pe pozitie, sanatosi mental, fiindca spunea dansul ;" trebuie sa feresti oamenii de plictiseala, caci risca sa devina constienti de propriile temeri si sa nu mai dea randament ". Foarte, foarte bine spus ! Lipsindu-ne de micile placeri ale vietii, de micile carari spre care alergam zilnic, ca bezmeticii, carari banale ce par a nu duce nicaieri, riscam sa devenim mult prea constienti de propriile temeri, astfel incat sa ajungem imuni la acele placeri, dar foarte activi la autodistrugere si denigrarea propriului sens lumesc.
Pana la urma, toate aceste lucruri lumesti ne pot defini principiile, fara ele principiile de care pretindem ca ne agatam nu au valoare. Sunt ca niste ecuatii in care trebuie sa existe obligatoriu mai multi termeni pentru a fi rezolvata. Imi plac ecuatiile fiindca imi place misterul, imi place misterul fiindca el ma face sa cred ca dincolo de viata exista speranta.
Bucuria trebuie sa ne defineasca, ca si fiinte atat de complexe si privilegiate de divinitate prin rationament, mai mult decat tristetea, exact cum spunea Cristi. Trebuie sa putem face din lucruri trecatoare, bucurii trecatoare, din lacrimi indurerate, lacrimi nadajduitoare, din resentimente, simtiri atat de fine si frumoase ale omeniei. Pocainta trebuie sa imbrace straiele binefacatoare ale unei vieti mai bune, ale unui suflet mai bun, nu ale unor fiinte crispate si ingreunate de o doctrina incerta.
Spunea cineva odata; "pacat este ceea ce intuneca sufletul, ceea ce se opune bucuriei..."Bine-nteles, din punct de vedere crestinesc, ar putea fi interpretabil, dar un om profund poate sa inteleaga mult mai bine veridicitatea acestor cuvinte care tin mai degraba de constiinta decat de aparenta, aparenta atator prejudecati.
Trebuie sa fim fericiti....indiferent in ce credem, asta este si cheia spre a mai avea puterea sa credem ceva.
Scuze !...m-am intins prea mult cu scrisul...
Menținerea unui echilibru stă și în a ști să privești cu detașare micile necazuri, a vedea în ele și o posibilă "victorie"viitoare, de a crede cu adevărat , că după ploaie vine și soarele. Trebuie să învățăm și să știm a ne bucura de orice fleac , de orice lucru , aparent neânsemnat, să căutăm neâncetat , motiv de bucurie . Foarte bine ai spus Ory :"Trebuie să fim fericiți indiferent în ce credem. . . Asta e cheia în a avea puterea pentru a mai crede în ceva ! ". În fond aici este cheia echilibrului psihic al fiecăruia dintre noi.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote