• Fiindcă ieşenii se opuneau strămutarii Sfintei icoane la Muntele Athos, Cuvioşii Nifon si Nectarie hotărăsc să plece cât mai grabnic. Ajungând seara târziu la episcopia din oraşul Huşi, au fost întâmpinaţi de o mulţime de oameni care veniseră să se tămăduiască. De acolo, icoana ajunge la Bârlad şi este găzduită de catedrala oraşului. Aici s-au săvarşit numeroase minuni. Una dintre ele, a fost reţinută în mod deosebit. În oraş se găsea un învăţător foarte înţelept şi cult, dar necredincios. Acesta, auzind de venirea sfintei icoane a trimis trăsura ca aceştia să vină cu iocana la casa sa. Părinţii însă au refuzat, considerandu-l ca lipsit de cuviinţă. La insisţentele acestuia care a trimis de trei ori trăsura şi ale unor mai-mari ai zilei, Cuvioşii au consimţit. Spre uimirea tuturor, icoana a sporit în greutate încât a fost nevoie de patru oameni să o poarte. Trăsura nu a suportat greutatea care, se pare, sporea continuu şi a cedat, dezmembrându-se. S-a înţeles că Fecioara Maria nu voieşte să meargă la învăţător, icoana, recăpătându-şi greutatea obişnuită de îndată ce s-a renunţat la intenţie, fiind dusă foarte uşor înapoi în Catedrală.

• Tot pe când se afla la Bârlad, icoana a săvârşit încă o minune cu o femeie credicioasă ce era grav bolnavă, dar nu se încumeta să vină cu trăsura la Catedrală de teamă să nu moară pe drum. Femeia a marturisit că noaptea, în vis, i s-a aratat icoana care a îndemnat-o să vină. S-a însănătoşit chiar pe timpul calatoriei, icoana vazută în Catedrală fiind identică cu cea din vis.

• Ajungând Cuvioşii la Galaţi, icoana a fost depusă în Biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Un pictor liber-cugetător seamănă neîncredere în veridicitatea celor mărturisite de iconarul Iordache Nicolau. Icoana se schimbă la faţă, pictorul fiind atât de tulburat încât se pocăieşte, mărturisindu-şi greşeala.

• Un negustor evreu, plecând într-o călătorie de afaceri lasă la un han soţia, copiii şi o slugă. Între timp, negustorul moare. Văzând-o lipsită de protecţie, sluga o sechestrează pe femeie pentru a o spânzura şi a-i lua banii. Disperată femeia îşi aminteşte de minunile icoanei şi se roagă fierbinte la Maica Domnului, promiţându-i că dacă va interveni miraculos se va boteza împreuna cu casa ei. Minunea se întâmplă, căci ucigaşul probând laţul, alunecă de pe scaun şi se spânzură. Femeia s-a botezat împreună cu întreaga casă.

• Ajungând la Muntele Athos, icoana continua să săvărşească minuni. Cuviosul Inochentie, un monah aflat pe patul morţii, care încetase să mai mănânce de trei săptămâni, s-a trezit minunat din somn şi cu puteri sporite a cerut să fie dus în biserică, unde s-a rugat Fecioarei Maria. Întors în chilie schimbat, s-a schimbat cu cămaşă curată, a cerut să se împărtăşească cu Sfintele taine, apoi, după o jumătate de oră, a trecut la cele veşnice cu totul senin.

• Serghie, un monah de la mănăstirea Prodromul, iese din mănăstire fără binecuvantare şi merge într-o peşteră din apropiere pentru a se nevoi acolo într-o viaţă idioritmică. Într-o noapte, în timp ce îşi făcea canonul de rugăciune s-a pogorât deasupra lui un luceafar (diavolul) care îl trăsneşte atât de tare că monahul leşină. Dupa trei zile, venindu-şi în fire, constată că era slabit şi surd cu desăvârşire. Se înapoiază la mănăstire, călugării ducându-l la icoană, împreună făcând rugăciuni. Se vindecă complet de surzenie şi slăbiciune.

cititi mai multe pe http://ro.orthodoxwiki.org