În prealabil postat de zaharia_2009

Evolutia mea a fost exact inversa fata de a ta.Am debutat in adolescenta si inca mult timp dupa aceea inconjurat de multa lume.Dornic sa consum toate viciile lumi ,mici si mari si sa fiu mai mereu in centrul atentiei tuturor.La un moment dat viata mea s-a schimbat brusc.Desi mi-a fost greu ,f. greu a trebuit sa ma despart de cei dragi.Cel mai mult m-a durut ca a trebuit in mod brutal sa renunt la copiii mei.Chinuindu-ma un timp mi-am adus aminte ce m-au invatat parintii:in tot deauna exista D.zeu care nu lasa pe nimeni.L-am regasit dupa multi,multi ani.De atunci traiesc cu el si ma chinui sa merg cit mai aproape.Nu stiu cit pot dar il strig continuu.Cel mai des il rog sa ma ierte.Desi teologia ne invata ca rugaciunile sunt diferite(de lauda,de multumire si de cerere)am invatat de la mai batrini ca cel mai bine este sa te rogi pt. iertare si sa o lasi mai incet cu cererile,caci stie El negresit ce si cind iti trebuie si iti da .Tu doar sa fi atent sa accepti darul lui si sa nu te rasgindesti.
Cu siguranta ca asa cum spuneai si tu ,pina la sfirsit(daca la asta te refereai)mai este multa lupta.Asa cred...