La rugaciunea mintii si a inimii dupa cate am citi eu ajung cei care au un duhovnic iscusit sii care traiesc in isihie (liniste).
E o carte folositoare sufletului a Sfantului Ignatie Briancianinov:"despre inselare": http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...e_inselare.htm
zice Sfantul Ignatie:" Preacu*viosul Simeon a trait in veacul al zecelea dupa Naste*rea lui Hristos, cu noua sute de ani inaintea vremurilor noastre - si iata de atunci, deja, se ridica glasul unui drept in Sfanta Biserica a lui Hristos, tanguindu-se de lipsa adevaratilor calauzitori, purtatori de Duh, de multimea dascalilor mincinosi. Odata cu scurgerea timpului, s-au imputinat din ce in ce mai mult pova*tuitorii vrednici in ale monahismului. Atunci, Sfintii Parinti au inceput tot mai mult sa indrepte spre ca*lauzirea dupa Sfanta Scriptura si scrierile Parintilor. Preacuviosul Nil Sorski, trimitand la Parintii care scri*sesera inaintea lui, spune: [SIZE=4][COLOR=Blue]"Nu mica nevointa este, au zis acestia, a afla un invatator neamagitor pentru aceasta minunata lucrare (adevarata rugaciune mona*hala a inimii si mintii).[/COLOR][/SIZE] Ei au numit neamagitor pe acela care are lucrare si cugetare marturisita de Sfin*tele Scripturi si a dobandit dreapta socoteala duhov*niceasca. Si aceasta au mai zis Sfintii Parinti, ca si pe atunci abia se putea gasi un invatator neamagitor pen*tru asemenea lucruri, iar acum, cand acesti invatatori s-au imputinat peste masura, ei trebuie cautati cu toata osardia. Iar daca nu poate fi gasit unul ca acesta, Sfin*tii Parinti au poruncit a ne invata din Dumnezeiasca Scriptura, ascultand pe Domnul Insusi, care graieste: "Cercetati Scripturile, si in ele veti afla viata vesnica" (Ioan 5, 39). "Caci toate cate s-au scris mai inainte" in Sfintele Scripturi, "s-au scris spre invatatura noastra" (Rom. 15, 4. Inainte-cuvantare la Tipic sau Predanie)."
Ar fi bine sa citesti toata cartea "despre inselare" ,e foarte folositoare.
Zice Sfantul Ignatie ca daca la temelia rugaciunii nu este pusa pocainta pot sa apara toate felurile de inselare demonica.
"Daca cineva", spune Preacuviosul Grigore Sinaitul, "in increderea in sine intemeiata pe parerea de sine," (In original se spune: "daca viseaza cineva sa ajunga prin parere la cele inalte". Am intre*buintat aici o expresie lamuritoare, ca sa arat mai lim*pede intelesul cuvantului parere), viseaza sa ajunga la stari inalte de rugaciune si a dobandit ravna nu ade*varata, ci sataniceasca: pe acela, diavolul il prinde re*pede in laturile sale, ca pe un slujitor al sau". Oricine se sileste sa intre la nunta Fiului lui Dumnezeu nu in vesminte curate si luminate, puse in randuiala prin pocainta, ci de-a dreptul in zdrentele sale, in starea omului vechi, de pacatosenie si amagire de sine este aruncat in intunericul dinafara: in inselarea draceasca. "Te sfatuiesc", spunea Mantuitorul celui chemat la preotia cea de taina, "sa cumperi de la Mine aur lamu*rit in foc, ca sa te imbogatesti, si vesminte albe, ca sa te imbraci si sa nu se dea pe fata rusinea goliciunii tale, si unge cu alifia lacrimilor "ochii tai" cei simtiti si ochii "mintii" ca sa vezi. Eu pe cati ii iubesc, ii mustru si ii pedepsesc: sarguieste, dar, si te pocaieste" (Apoc. 3, 18-l9). [SIZE=4][COLOR=Blue]Pocainta si toate cele ce o alcatui*esc, cum ar fi: strapungerea sau indurerarea duhului, plansul inimii, lacrimile, osandirea de sine, pomenirea si simtirea din vreme a mortii, a judecatii lui Dum*nezeu si a muncilor celor vesnice, simtirea ca Dumne*zeu este de fata, frica de Dumnezeu - toate acestea sunt daruri Dumnezeiesti, daruri fe mare pret, daruri care sunt inceputul si temelia oricarei sporiri chezasia darurilor mai inalte si vesnice. Fara a le fi primit pe acestea mai inainte, nu este cu putinta sa ni se incre*dinteze darurile cele din urma.[/COLOR][/SIZE] “Oricat de inalte ar fi nevointele noastre", a spus Sfantul Ioan Scararul, "daca nu am dobandit inima indurerata, atunci ne*vointele noastre sunt si mincinoase si desarte" (Scara Cuvantul al 7-lea). Pocainta, duhul infrant, plansul, sunt semne care dau marturie despre nevointa cu buna cuviinta in rugaciune; lipsa lor este un semn al abaterii spre o directie gresita, semn al amagirii sau al sterpiciunii. Una sau cealalta, adica inselarea sau sterpiciunea (lipsa de roade), alcatuiesc o urmare cu neputinta de ocolit a indeletnicirii cu rugaciunea intr-un chip nepotrivit, iar indeletnicirea cu rugaciunea in chip nepotrivit este nedespartita de amagirea de sine."
"Toti Sfintii Parinti care au descris [SIZE=4][COLOR=Red]nevointa rugaciu*nii mintii[/COLOR][/SIZE] ne opresc nu numai a alcatui de la sine inchipuiri, ci si a ne pleca, prin voia si incuviintarea noastra, spre inchipuirile si nalucirile care ni se pot infatisa pe neasteptate, fara a atarna de voia noastra. Si aceasta se intampla in timpul nevointei la rugaci*une, mai cu seama in linistire. "Nu primi nicicum", spune Preacuviosul Grigorie Sinaitul, "daca vei vedea ceva cu ochii cei simtiti ori cu mintea, in afara sau in*launtrul tau, de-ar fi chipul lui Hristos, sau chip de inger, sau al vreunui sfant, sau daca ti se va arata lu*mina... Fii cu luare- aminte si paza ! Nu-ti ingadui a te increde in ceva, nu arata invoire cu gandul si cu glasul la nimic, nu te increde in graba vreunei aratari, de ar fi ea adevarata si buna; fii rece catre ea si instrainat pazind statornic mintea ta lipsita de inchipuiri, fara a alcatui in sine vreun chip si fara a fi intiparita de nici un chip. Cel ce a vazut oarece cu mintea sau cu simtu*rile, de-ar fi vedenia si de la Dumnezeu, si o primeste cu grabire, lesne cade in inselare - cel putin, isi des*copera inclinarea spre inselare, primind vedenia cu graba si usuratate. Noul incepator trebuie sa-si intoar*ca toata luarea-aminte spre singura lucrarea inimii si doar pe aceasta s-o recunoasca neamagitoare - iar altceva nimic sa nu primeasca pana ce nu va fi intrat in despatimire. Dumnezeu nu se manie pe cel ce se teme de inselare si vegheaza asupra sa cu cea mai mare luare- aminte, chiar daca acesta nu va primi ceva trimis de Dumnezeu, necercetind aceea cu toata osar*dia; dimpotriva, Dumnezeu il va lauda pe unul ca acesta pentru buna sa intelegere" (Despre primul chip al luarii-aminte si rugaciunii)."
Povesteste Sfantul Ignatie despre un calugar de la muntele Athos pe care l-a cunoscut el si care ere in inselare pt ca nu se ruga dupa invatatura Sfintilor Parinti:
|