La rugaciunea mintii si a inimii dupa cate am citi eu ajung cei care au un duhovnic iscusit sii care traiesc in isihie (liniste). 
E o carte folositoare sufletului a Sfantului Ignatie Briancianinov:"despre inselare": http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...e_inselare.htm
zice Sfantul Ignatie:" Preacu*viosul Simeon a trait in  veacul al zecelea dupa Naste*rea lui Hristos, cu noua sute de ani inaintea  vremurilor noastre - si iata de atunci, deja, se ridica glasul unui drept in  Sfanta Biserica a lui Hristos, tanguindu-se de lipsa adevaratilor calauzitori,  purtatori de Duh, de multimea dascalilor mincinosi. Odata cu scurgerea timpului,  s-au imputinat din ce in ce mai mult pova*tuitorii vrednici in ale monahismului.  Atunci, Sfintii Parinti au inceput tot mai mult sa indrepte spre ca*lauzirea  dupa Sfanta Scriptura si scrierile Parintilor. Preacuviosul Nil Sorski,  trimitand la Parintii care scri*sesera inaintea lui, spune: [SIZE=4][COLOR=Blue]"Nu mica nevointa  este, au zis acestia, a afla un invatator neamagitor pentru aceasta minunata  lucrare (adevarata rugaciune mona*hala a inimii si mintii).[/COLOR][/SIZE] Ei au numit  neamagitor pe acela care are lucrare si cugetare marturisita de Sfin*tele  Scripturi si a dobandit dreapta socoteala duhov*niceasca. Si aceasta au mai zis  Sfintii Parinti, ca si pe atunci abia se putea gasi un invatator neamagitor  pen*tru asemenea lucruri, iar acum, cand acesti invatatori s-au imputinat peste  masura, ei trebuie cautati cu toata osardia. Iar daca nu poate fi gasit unul ca  acesta, Sfin*tii Parinti au poruncit a ne invata din Dumnezeiasca Scriptura,  ascultand pe Domnul Insusi, care graieste: "Cercetati Scripturile, si in ele  veti afla viata vesnica" (Ioan 5, 39). "Caci toate cate s-au scris mai inainte"  in Sfintele Scripturi, "s-au scris spre invatatura noastra" (Rom. 15, 4.  Inainte-cuvantare la Tipic sau Predanie)." 
 
Ar fi bine sa citesti toata cartea "despre inselare" ,e foarte folositoare. 
Zice Sfantul Ignatie ca daca la temelia rugaciunii nu este pusa  pocainta pot sa apara toate felurile de inselare demonica. 
 
"Daca  cineva", spune Preacuviosul Grigore Sinaitul, "in increderea in sine intemeiata  pe parerea de sine," (In original se spune: "daca viseaza cineva sa ajunga prin  parere la cele inalte". Am intre*buintat aici o expresie lamuritoare, ca sa arat  mai lim*pede intelesul cuvantului parere), viseaza sa ajunga la stari inalte de  rugaciune si a dobandit ravna nu ade*varata, ci sataniceasca: pe acela, diavolul  il prinde re*pede in laturile sale, ca pe un slujitor al sau". Oricine se  sileste sa intre la nunta Fiului lui Dumnezeu nu in vesminte curate si luminate,  puse in randuiala prin pocainta, ci de-a dreptul in zdrentele sale, in starea  omului vechi, de pacatosenie si amagire de sine este aruncat in intunericul  dinafara: in inselarea draceasca. "Te sfatuiesc", spunea Mantuitorul celui  chemat la preotia cea de taina, "sa cumperi de la Mine aur lamu*rit in foc, ca  sa te imbogatesti, si vesminte albe, ca sa te imbraci si sa nu se dea pe fata  rusinea goliciunii tale, si unge cu alifia lacrimilor "ochii tai" cei simtiti si  ochii "mintii" ca sa vezi. Eu pe cati ii iubesc, ii mustru si ii pedepsesc:  sarguieste, dar, si te pocaieste" (Apoc. 3, 18-l9). [SIZE=4][COLOR=Blue]Pocainta si toate cele ce  o alcatui*esc, cum ar fi: strapungerea sau indurerarea duhului, plansul inimii,  lacrimile, osandirea de sine, pomenirea si simtirea din vreme a mortii, a  judecatii lui Dum*nezeu si a muncilor celor vesnice,  simtirea ca Dumne*zeu este  de fata, frica de Dumnezeu - toate acestea sunt daruri Dumnezeiesti, daruri  fe mare pret, daruri care sunt inceputul si temelia oricarei sporiri chezasia  darurilor mai inalte si vesnice. Fara a le fi primit pe acestea mai inainte, nu  este cu putinta sa ni se incre*dinteze darurile cele din urma.[/COLOR][/SIZE] “Oricat de inalte  ar fi nevointele noastre", a spus Sfantul Ioan Scararul, "daca nu am dobandit  inima indurerata, atunci ne*vointele noastre sunt si mincinoase si desarte" (Scara  Cuvantul al 7-lea). Pocainta, duhul infrant, plansul, sunt semne care dau  marturie despre nevointa cu buna cuviinta in rugaciune; lipsa lor este un semn  al abaterii spre o directie gresita, semn al amagirii sau al sterpiciunii. Una  sau cealalta, adica inselarea sau sterpiciunea (lipsa de roade), alcatuiesc o  urmare cu neputinta de ocolit a indeletnicirii cu rugaciunea intr-un chip  nepotrivit, iar indeletnicirea cu rugaciunea in chip nepotrivit este  nedespartita de amagirea de sine." 
 
"Toti Sfintii Parinti care au  descris [SIZE=4][COLOR=Red]nevointa rugaciu*nii mintii[/COLOR][/SIZE] ne opresc nu numai a alcatui de la sine  inchipuiri, ci si a ne pleca, prin voia si incuviintarea noastra, spre  inchipuirile si nalucirile care ni se pot infatisa pe neasteptate, fara a atarna  de voia noastra. Si aceasta se intampla in timpul nevointei la rugaci*une, mai  cu seama in linistire. "Nu primi nicicum", spune Preacuviosul Grigorie Sinaitul,  "daca vei vedea ceva cu ochii cei simtiti ori cu mintea, in afara sau  in*launtrul tau, de-ar fi chipul lui Hristos, sau chip de inger, sau al vreunui  sfant, sau daca ti se va arata lu*mina... Fii cu luare- aminte si paza ! Nu-ti  ingadui a te increde in ceva, nu arata invoire cu gandul si cu glasul la nimic,  nu te increde in graba vreunei aratari, de ar  fi ea adevarata si buna; fii rece  catre  ea si instrainat pazind statornic mintea ta lipsita de inchipuiri, fara a  alcatui in sine vreun chip si fara a fi intiparita de nici un chip. Cel ce a  vazut oarece cu mintea sau cu simtu*rile, de-ar fi vedenia si de la Dumnezeu, si  o primeste cu grabire, lesne cade in inselare - cel putin, isi des*copera  inclinarea spre inselare, primind vedenia cu graba si usuratate. Noul incepator  trebuie sa-si intoar*ca toata luarea-aminte spre singura lucrarea inimii si doar  pe aceasta s-o recunoasca neamagitoare - iar altceva nimic sa nu primeasca pana  ce nu va fi intrat in despatimire. Dumnezeu nu se manie pe cel ce se teme de  inselare si vegheaza asupra sa cu cea mai mare luare- aminte, chiar daca acesta  nu va primi ceva trimis de Dumnezeu, necercetind aceea cu toata osar*dia;  dimpotriva, Dumnezeu il va lauda pe unul ca acesta pentru buna sa intelegere" (Despre  primul chip al luarii-aminte si rugaciunii)." 
 
Povesteste Sfantul Ignatie despre un calugar de la muntele Athos pe care l-a cunoscut el si care ere in inselare pt ca nu se ruga dupa invatatura Sfintilor Parinti: 
		 
		
		
		
		
		
		
		
		
			
			
			
			
				 
			
			
			
			
			
			
			
				
			
			
			
		 
	
	 |