" ...se gaseste destula credinta pentru a ura, dar nu se gaseste destula credinta pentru a iubi !..."
Din asta deriva cel mai bine existenta pacatelor inchipute.
In categoria urii, pe langa cea dezastruoasa fata de semeni, care imbraca extrem de multe forme perfide, poate fi amintita si ura sau dispretul fata de propriul organism, propria constructie, care, daca nu-l respecti, nu-i dai nici o sansa ca sa-l intelegi si astfel sa-l porti asa cum trebuie pe pamant, fara sa-i periclitezi functiile, dar si fara sa-i ranesti pe cei din jur...si mai ales, sa-i judeci. Toate au un rost , nu este nevoie sa-l schingiuim noi in fel si chip.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
Last edited by ory; 09.07.2009 at 17:55:00.
|