[mariamargareta]

[COLOR=#660066][SIZE=4][COLOR=#660066]123. Comentariu la [/COLOR][COLOR=#660066]„[/COLOR][COLOR=#660066]Cuvântul lui Dumnezeu” din 14 iunie 2009[/COLOR][/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=black](Partea I)[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=#660066][SIZE=4][COLOR=#000000]Pentru a “n”-a oară, Dumnezeul de la Pucioasa promite că în curând va aşeza “semne cereşti” peste grădina pucioşilor în general şi pe creştetele liderilor pucioşi în special, ca să vadă tot natul cu cine are de-a face. Asta îi va aduce “[/COLOR][COLOR=red]mângâiere în dureri[/COLOR][COLOR=#000000]”: mândria că va reuşi să le arate tuturor ceea ce a ţinut ascuns până acum (de frică? de ruşine? nu se ştie ca pământul). Mai ales, mângâierea cea mare va fi că le va da peste nas celor care s-au despărţit de el, şi în primul rând Zidarilor, care fuseseră scule mari pe vremuri, pe când toţi fraierii credeau că secta pucioasă le aparţine celor doi artişti plastici. Pentru că Zidarii l-au rănit cel mai mult în amorul propriu: din statutul de “cei mai mari înşelaţi” au devenit acum “cei mai mari răzvrătiţi”. Partea proastă e că Zidarii ăştia ştiu tare, tare multe “taine” de la Pucioasa, şi când se vor hotărî ei să-şi dea drumul la gură şi să ciripească... va fi de rău! Ăsta e cel mai mare pericol! De aceea, Dumnezeul de la Pucioasa e hotărât să le-o ia înainte Zidarilor şi “să se arate el adevărat”, ca să nu le ia Zidarii înainte şi să arate ei tot ce ştiu. De ce nu s-o fi arătat el adevărat până acum... Dumnezeu ştie! Aşa că... ne promite solemn că [/COLOR][COLOR=red]se va arăta adevărat în cuvânt curând, curând[/COLOR][COLOR=#000000]. Până atunci, va mai trebui să-l suportăm ca şi până acum (adică, ne-adevărat!!):[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, poporul Meu, cobor în grădiniţa cuvântului Meu, cobor pentru tine, fiule, şi pentru durerea Mea şi a ta, şi dăm cale în carte grăirii Mele cu sfinţii înaintea ta, iar tu Ne eşti martor şi Ne eşti mângâiere în rane, fiule. [/COLOR][COLOR=red]Curând, curând [/COLOR][COLOR=red]voi coborî semne cereşti peste această grădiniţă[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=red]Mă voi mângâia de dureri[/COLOR][COLOR=blue] înaintea celor ce [/COLOR][COLOR=red]au ales să se despartă de Mine[/COLOR][COLOR=blue] mai înainte de ziua slavei celei mari a acestei lucrări de cuvânt, prin care M-am purtat plângând între cer şi pământ pentru om. [/COLOR][COLOR=red]Mă voi arăta adevărat în acest cuvânt curând, curând[/COLOR][COLOR=blue], căci rău Mă rănesc [/COLOR][COLOR=red]acum cei ce se despart de Mine[/COLOR] [COLOR=blue]pentru nemulţumirea lor, pentru nestatornicia lor, neluându-şi loruşi nici o vină, ci doar aruncând înapoi cu dispreţ şi cu duh de defăimare asupra celor rămaşi cu Mine pe calea Mea spre om, pe calea venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om.”[/COLOR] [COLOR=#000000](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#000000]Sfinţii cerului stau cuminţi încolonaţi în oştiri, după modelul oştirilor îngereşti, şi plutesc şi umplu ochi văzduhul Grădinii Întâlnirii de la Pucioasa. Nimeni nu-i vede, nimeni nu-i simte, dar pucioşii sunt convinşi că aşa e, după cum le cântă liderii lor la ureche: [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, poporul Meu, stau deasupra grădiniţei cuvântului Meu din zilele acestea, şi am venit cu oştirile de sfinţi şi de îngeri, aşa cum Eu vin când Mă las cuvânt peste tine, dar ziua aceasta stă aşezată pe pământ pentru sfinţi înaintea Mea pe pământ şi în cer. [/COLOR][COLOR=red]Oştirile lor[/COLOR][COLOR=blue] stau frumos aşezate, ca şi oştirile îngereşti, şi [/COLOR][COLOR=red]umplu văzduhul[/COLOR] [COLOR=blue]grădiniţei Mele, şi umplu colina aşezământului Meu în jur, şi mângâiem cu Duhul Sfânt şi întărim tăria hotarelor noii Mele împărăţii, cetatea Mea de nou Ierusalim, iar Eu şi cu Tatăl le dăm lor pe Duhul Sfânt al Nostru ca să grăiască sfinţii în Duhul lui Dumnezeu, aşa cum este grăirea cea proorocească de şapte mii de ani pe pământ .”[/COLOR] [COLOR=#000000](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#000000]Printre sfinţii care plutesc nevăzuţi în văzduh nu poate lipsi duhul (sau duha) Verginicăi, cea despre care se reaminteşte că ar fi avut toţi sfinţii drept ursitoare la naştere:[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]“ În suitele de sfinţi stă plină de durere ca şi Mine, ca şi Tatăl, ca şi sfinţii, stă trâmbiţa Mea Verginica, şi din durerea duhului ei ia întărire ca să grăiască, împinsă de durere să grăiască ea azi, căci în duminica tuturor sfinţilor s-a născut ea pe pământ între oameni atunci când s-a născut, şi toţi sfinţii [/COLOR][COLOR=red]o sorteau[/COLOR] pe ea în ziua aceea cu daruri cereşti, auzind ei de la Mine că va fi ea trâmbiţa Mea. ” [COLOR=#000000](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 14 iunie 2009)[/COLOR][/SIZE]
[/COLOR]