am crezut ca pot sa-l uit insa nu pot....el nu mai e cu fata aia...din contra e cu mai multe...nu mai e in viata mea...dar traim..in cartier comun...un prieten vb la tel cu el...i-am auzit vocea si ma cutremurat....il iubesc la fel de mult si chiar daca vreau sa il urasc nu pot....ma doare ca nu si-a aratat regretul pentru ce a facut da a azis ca asta imi e pedeapsa pentru ca am fost curioasa ca nu ma uit in juru meu chiar cred ca am sa gasesc perfectiunea?ca tot eu sunt vinovata si tot pe mine ma va bate Dumnezeu ca l-am abandonat si nu am luptat ca sa-l atrag pe drumul bun.....De la calmante mi-am distrus viata am ajuns sa ma internez la dezintocxicare pentru ca ajunse-se-m la sevraj...preotul mi-a spus ca ar trebui sa-i mai dau o sansa poate asta mie crucea care trebuie sa o duc..
