Vorbim deseori de bine, de adevar, de smerenie...apoi de viceversa acestora, de prostii mari, de pacate foarte grave..de tot felul de bazaconii, intr-o lume in care cuvintele joaca, se pare, rolul cel mai important, intr-o masura in care prin abuz si-au pierdut adevaratul inteles.
Si atunci ce mai sunt cuvintele ?...caci, ce exprima acestea a devenit banal, prin nerespectarea sensului lor real.
Prea mult vorbim de lucruri mari sau mici, intr-o lume atat de neinsemnata, lumea celor simpli.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|